marți, 28 decembrie 2010

Who can say...


Who can say where the road goes, where the day flows - Only time

And who can say if your love grows as your heart shows - Only time

Who can say why your heart sighs as your love flies - Only time

And who can say why your heart cries when your love lies - Only time

Who can say why does rain fall when your eyes cry for a while

And who can say why your soul dies when it's a goodbye - Only time

Who can say when the roads meet what love might be in your heart

And who can say when the day sleeps if the night keeps all your heart

Who can say if your love grows as your heart shows - Only time

And who can say what do you feel while I'm still here - Only time

Who can say what do stars speak when they do meet - Only time

And who can say when I fall asleep if I'm complete - Only time

Who can say why the sun hides when the moon shines - Only time

And who can say where the road goes, where the day flows - Only time

Who knows - only time...

luni, 27 decembrie 2010

I guess I'll die another day

I'm gonna wake up, yes and no
I'm gonna kiss some part of
I'm gonna keep this secret
I'm gonna close my body now
I'm gonna break the cycle
I'm gonna shake up the system
I'm gonna destroy my ego
I'm gonna close my body now
I think I'll find another way
There's so much more to know
I guess I'll die another day
It's not my time to go
For every sin, I'll have to pay
I've come to work, I've come to play
I think I'll find another way
It's not my time to go
I'm gonna avoid the cliche
I'm gonna suspend my senses
I'm gonna delay my pleasure
I'm gonna close my body now
I guess I'll die another day
It's not my time to go!

vineri, 24 decembrie 2010

2 în 1

Omul versus Universul

Ce-ar fi dacă aş compara omul cu Universul? N-ar fi nimic, pentru că e ca şi cum aş pune o oglindă între ele, sunt identice, ambele elemente sunt identice. Filosofic vorbind, evident.
Ştim că în centrul unei galaxii se află o gaură neagră supermasivă. În centrul omului se află creierul. Ştim atât de puţine lucruri despre găurile negre...şi ştim atât de puţine lucruri despre creier. Spre exemplu, nu ştim ce e dincolo de o gaură neagră. Tot aşa, creierul şi funcţiile sale sunt încă un mister, deşi parţial sunt cunoscute. Apoi, în centrul unui sistem solar este un soare, care e "inima" acelui sistem solar. Tot aşa, inima umană e "soarele" corpului. Ambele elemente întreţin viaţa, căci ce-am face fără lumina solară, şi ce-am face fără sânge? Apoi, imaginaţi-vă stelele ca fiind neuronii...Stelele emit praf cosmic, sunt legate între ele. Neuronii sunt şi ei interconectaţi, iar impulsurile nervoase sunt praful cosmic uman...Imaginaţi-vă că planetele sunt organele...Pentru că, în ciuda faptului că noi nu am descoperit viaţă pe unele planete, asta nu înseamnă că ea nu există. Deci le putem considera vii, pentru că ele fac parte din organismul celest...Tot aşa, organele aparţin corpului, chiar dacă pe unele le considerăm mai puţin utile, ele sunt totuşi necesare.
Şi acum hai să ne imaginăm altceva...Ştim că există ceva în Univers care îl ţine legat. Nu putem vedea ce e, dar ştim că e acolo...A fost demonstrată existenţa ei, însă nu o putem atinge. E materia neagră. Simpla forţă de gravitaţie a unei găuri negre supermasive nu e necesară pentru a ţine laolaltă o galaxie. De aceea, existenţa unei "substanţe" capabilă să ţină totul laolaltă e necesară. La fel se întâmplă şi în corpul uman. Simpla existenţă a unui creier, a unei inimi şi a celorlalte organe nu e suficientă. Pentru că dacă ar fi, ne-am comporta toţi precum nişte roboţi. Mai trebuie să fie ceva care ne diferenţiază, care ne face unici. Şi eu zic că e sufletul. Sufletul e materia neagră a fiecăruia dintre noi. Şi, la fel cum materia neagră în Univers nu e uniformă, pentru că spirele fac bucle mai mici sau mai mari în diferite locuri, şi, şi asta contribuie la forma galaxiilor făcându-le unice, tot aşa şi sufletul diferă de la om la om. De aceea nu putem fi la fel, nici măcar gemenii. Fizic, pot semăna, pot fi identici, dar "materia neagră" e cea care va face diferenţa. Nici sufletul nu-l putem vedea, dar ştim că e acolo, pentru că, nu organele simt bucuria, ci sufletul.

Următorul clip l-am vizionat la începutul unei ore de Istoria religiilor, şi pentru asta trebuie să-i mulţumesc doamnei Budea pentru tot ce a făcut pentru mine. Luaţi clipul ca fiind naşterea Universului, şi comparaţi-o cu naşterea umană...

vineri, 10 decembrie 2010

One fucked up day


Cum e să simţi că nu aparţii nimănui, nu aparţii nicăieri, nu-ţi aparţii nici măcar ţie? Cum ar fi ca tot ce gândeşti să fie auzit şi de ceilalţi? Ca până şi cel mai ascuns secret, pe care l-ai păstrat cu atâta grijă, să fie aflat...Cum ar fi să nu vorbeşti dar totuşi să fii auzit? Sau din contră, să ţipi din toate puterile, dar din gât să nu-ţi iasă nici un sunet?...Cum ar fi să uiţi toate întâmplările neplăcute dintr-o clipită? Sau, cum ar fi să îţi poţi inventa amintiri? Cum ar fi să te cunoşti atât de bine, dar totşi să fii surprins când nu ai curaj să înfrunţi pe cineva pentru ideile tale? Cum ar fi să îţi fie frică de tine şi de ce îţi poţi face? Cum ar fi să surprinzi un cadru într-o fotografie, iar în secunda următoare să dispară şi ultima culoare? Şi totuşi, cum ar fi să trăieşti într-o lume gri, dar ochii să-ţi sclipească de fiecare dată când simţi acel ceva?
Prea multe întrebări, prea scurt timpul, prea multe obstacolele, prea multe tristeţile, prea multe luptele cu tine însuţi, prea multe bucuriile, toate parcă vin de nicăieri, sunt ale nimănui, sunt ale fiecăruia.
Toţi împărţim aceeaşi plapumă, aceeaşi pernă, aceeaşi viaţă, doar că nu ne dăm seama. Suntem interconectaţi, suferim în acelaşi fel, plângem când păţim ceva, spunem lucruri înţelese doar de noi, aşa credem, dar toţi suntem unul. E mai greu până ne dăm seama.
Cuvinte magice, zbor de fluturi, roşu, alb, albastru, galben, jucării, semne, flori, desene, etichete ale unei vieţi pe pământ. Moarte. Chiar există, sau continuăm să trăim şi după ea? Continuăm să fim mereu tineri?
Nu are rost să uiţi lucrurile, e bine să le ţii ascunse într-o cutie, sub cheie, să nu le ia nimeni, să nu zboare, să nu fugă. Suntem răi, dar nu vream să fim. Fiecare îşi doreşte să fie iubit, înţeles. Visăm, oare totul e doar un vis? Tot ce ne înconjoară, tot ce spunem, tot ce trăim, oare e doar un vis? Şi dacă da, cine ne visează? Ale cui amintiri suntem?

Era noapte. Însă o noapte mult prea calmă pentru decembrie. Şi era cald. Mult prea cald...Stăteam cu nările deschise pentru că simţisem ceva în aer, ceva ciudat, ceva nu era cum trebuia să fie. Şi totuşi, am decis să merg mai departe. Însă ştiam. Ştiam tot. Amintirile mă învăluiau mult prea strâns, şi atunci mi-am dat seama de tot. Cineva mă urmărea. Mergea mult prea aproape de mine. Am grăbit pasul, cu speranţa că-mi va pierde urma în nopate...dar nu, străinul a grăbit şi el pasul. Aproape că alergam, îmi simţeam inima în gât, nici n-am băgat de seamă că-mi căzuse fularul. Deja alergam, nici nu mai simţeam pământul sub picioare, zburam, sau doar mi se părea? Mai avusesem acest sentiment în copilărie...şi mă panicasem şi atunci, la fel ca şi acum...Mi-am întors privirea să-l văd pe cel care se ţinea după mine...Dar nu mai era...Eram doar eu şi noaptea caldă de decembrie. Cât de trist...Speram să se întâmple ceva, aveam în minte tot felul de scenarii şi parcă aveam nevoie de puţin suspans...dar până şi acesta mă ocolea de parcă eram o ciumată...Toate îmi merseseră prost în acea zi, până şi eu am fost defectă psihic...Aveam prea multe dorinţe, eram prea egoistă, le vroiam doar pentru mine...poate de aceea a plecat străinul, ştia că sunt egoistă, că doar mie vreau să mi se întâmple ceva...Zgomote, zgomote înalte, ascuţite, şuierături, dezordine, oameni ţipând, vuiet, aaaaaaaaaaaaaaa.....şi apoi tavanul...Tavanul familiar, lumina familiară, sentimentele familiare...Şi el, care dormea lângă mine...

duminică, 5 decembrie 2010

1 Decembrie, zi de doliu naţional?

M-am abţinut până acum din respect pentru faptul că am colegi de etnie maghiară. Dar aş dori ca prin acest articol să nu se interpreteze că îi jignesc pe ei, ci pe cei care au ceva cu România.
Maghiarii au ceva cu data de 1 decembrie, care e Ziua Naţională a României, pentru că la această dată a fost semnat Tratatul de la Trianon (1920), prin care Ungaria pierdea o mare parte din teritoriile sale, fiind învinsă în Primul Război Mondial. Printre aceste teritorii se numărau partea estică a Banatului şi Transilvania care au revenit României, aşa cum fuseseră ele de veacuri şi din totdeauna.
Ca să fiu sarcastică, voi spune că trebuiau să se orienteze mai bine în privinţa aliaţilor, şi dacă erau deştepţi şi-ar fi dat seama că războiul e pierdut pentru ei. Şi oricum, au ajuns atât de avansaţi nu datorită lor, ci datorită austriecilor care sunt şi azi un popor fenomenal. Şi să nu uităm că românilor li s-a băgat cizma în gură să treacă la catolicism tot de către maghiari, şi că erau trataţi ca nişte sclavi. Şi nu numai românii, ci toate minorităţile din cadrul Regatului Austro-Ungar.
Aşadar, să trecem la ceea ce m-a scârbit pe mine. Adunarea delegaţilor Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT) a votat, cu 213 voturi pentru, zece împotrivă şi şapte abţineri, o hotărâre prin care somează autorităţile române să schimbe data Zilei naţionale a României. Adunarea a avut loc sâmbătă la Odorheiu Secuiesc. Propunerea a fost făcută de preşedintele CNMT Mureş, Jakab Istvan, care a declarat, de la tribuna adunării, că "somează" autorităţile româneşti să mute Ziua naţională a României la o dată în care şi maghiarii să se regăsească. "Având în vedere că maghiarii din România, adică 1,5 milioane de persoane, nu vor avea niciodată motive de sărbătoare pe 1 Decembrie, somăm autorităţile româneşti să mute Ziua naţională a României la o dată în care atât românii, cât şi maghiarii să se regăsească reciproc", a afirmat Jakab Istvan, potrivit Agerpres. sursa
Asta vine după ce distinsul europarlamentar Laszlo Tokes, europarlamentar de România, să nu uităm, a îndrăznit să afirme că "Acum 90 de ani, România Mare a fost făurită prin fragmentarea tragică a ţării noastre maghiare strămoşeşti. Tocmai de aceea considerăm că este regretabil ca România liberă, concepută în focul Revoluţiei de la Timişoara (1989), în numele naţionalismului statal tradiţional, a ales o zi pentru sărbătoarea naţională la a cărei sărbătorire noi, maghiarii din Transilvania, nu putem participa alături de fraţii noştri români, majoritari" sursa Şi tot distinsul Laszlo Tokes mai afirmă că numărul maghiarilor din România a scăzut datorită asimilării lor de către populaţia majoritară. Şi tot Tokes a spus şi că "bunăvoinţa necondiţionată şi loialitatea nu ne pot face să uităm că este şi o zi de doliu pentru Ungaria", deoarece actuala "Românie a fost născută prin divizarea Ungariei".
Omule, mă laşi cu texte de genul ăsta? Hai să nu uităm care a fost situaţia românilor în timpul Regatului Austro-Ungar, dar mai ales hai să nu uităm de când e poporul dac pe teritoriul ăsta, să nu uităm momentul formării poporului român, dar mai ales să nu uităm că hunii au venit mult după acel moment. Şi anume, dacii s-au individualizat ca popor prin secolul 9 î.Hr.;Burebista unifică triburile de daci în anul 82 î.Hr. şi cam atât era teritoriul Daciei în timpul lui Burebista: , şi nu cred că maghiarilor le-ar conveni dacă ar veni şi românii cu pretenţii de genul: "Hai să ne mărim şi noi teritoriul cât îl avea Burebista" că ar fi vai de steaua lor; romanii au ajuns în spaţiul carpato-danubiano-pontic cam prin anul 15 d.Hr, când au creat provincia Moesia în sudul Dunării, şi în anii 9-10 d.Hr. crează provincia Pannonia în vestul Daciei. Decebal devine rege al dacilor în 87 d.Hr., în 98 d.Hr. Traian devine împărat, în 101-102 şi 105-106 au loc războaiele daco-romane, iar în 106 moare Decebal; Dacia rămâne provincie romană între anii 106-271, mai puţin Crişana, Maramureşul, nordul şi centrul Moldovei care rămân locuite de dacii liberi, iar dovezi ale continuităţii lor sunt în primul rând vestigiile arheologice. 432-440 d.Hr. sunt anii în care hunii şi-au fixat centrul în Pannonia, iar aproximativ prin 896 d.Hr. ajung şi maghiarii în Câmpia Pannoniei, unde se stabilesc definitiv. Nu vreau să mă leg de faptul că ambele triburi, şi maghiarii şi hunii, au fost popoare contropitoare, care practicau frecvent jafurile şi omorurile. Dar asta nu are nici o legătură. Ce am vrut să subliniez prin această minimă lecţie de istorie sunt anii şi distanţele temporale imense dintre perioada individualizării dacilor ca popor, perioada romană a Daciei şi momentul apariţiei hunilor şi a maghiarilor, ambele popoare asiatice, în Europa, respectiv Pannonia.
Aşa că să nu-mi vină mie Laszlo Tokes să-mi dea lecţii de istorie, cum că maghiarii erau de mult aici când au venit dacii, că îl iau de mânuţă şi îl duc în cel mai apropiat muzeu în care se află vestigii dacice, şi de acolo la cel mai apropiat laborator pentru a face nişte teste cu carbon 14 să aflăm vârsta obiectelor, că nu o să-i convină ce o să audă.
Iar acum în legătură cu declaraţia distinsului europarlamentar din partea României, şi să uite că reprezintă România, deci toţi românii, indiferent de etnie, n-are decât dacă nu-i convine data Zilei Naţionale să meargă în ţara mamă şi să ne scutească de prezenţa sa. Şi asta e valabil tuturor maghiarilor cărora nu le convin diferite chestii; nimeni nu-i ţine aici, nimeni nu are nevoie de ei aici. Ce-ar fi dacă şi negrii din Statele Unite ar începe să spună că nu le convine ziua de 4 iulie ca zi naţională, sau că nu le convine că nu îşi pot sărbători naţional diferite sărbători. În primul rând ca minoritate te supui majorităţii, şi din câte ţin eu minte, românii sunt majoritari în ţara numită România, iar limba oficială este româna, care e obligatoriu să fie ştiută de toţi cetăţenii săi. Iar faptul că vii din Harghita sau Covasna nu te scuză de faptul că ai cetăţenie română, deci, implicit trebuie să ştii să vorbeşti limba asta. Şi ăsta e cazul tipului din articolul anterior, care avea la avatar de 1 decembrie imaginea partidului Jobbik din Ungaria, care e un fel de partid comunist, doar că nu se numeşte aşa. Frate, nu-ţi convine, pleacă, nu te ţine nimeni aici. Personal, aş fi cea mai fericită să scap de toţi ăia care au mereu ceva de comentat şi mă refer aici la minoritarii maghiari. Şcoli în ungureşte au, au dreptul să-şi celebreze sărbătorile, plăcuţe bilingve au, ce altceva le mai trebuie? Nenorocitul ăla de Tratat de la Trianon nu poate fi încălcat, asta este, vor sau nu, trebuie să înghită anumite chestii, pe care atunci le-au acceptat. Că nu te poţi şterge la fund cu tratatele internaţionale când ai tu chef! Şi nu e posibil ca să meargă preşedintele în Harghita şi să fie nevoit să asculte la căşti ce se discută, pentru că cei de acolo vorbeau maghiara şi nu româna!!! Mi se pare absurd!!!
Cum de unii maghiari n-au nici o treabă cu chestiile de genul acesta şi pot convieţui în linişte şi pace cu românii, iar pe alţii îi mănâncă atât de tare încât nu găsesc un par suficient de lung ca să se scarpine? Da, şi eu înjur politicienii români, dar frate, n-am nimic cu Ungaria, chiar dacă încă şi azi o parte din teritoriile româneşti sunt ale Ungariei...
Mi-aş dori să se termine odată cu toată ura asta între români şi maghiari, dar mi-e teamă că va fi imposibil atâta timp cât vor exista oameni precum Laszlo Tokes va fi imposibil. Ah, şi acest Tokes n-ar trebui să uite că e un slujitor al Domnului, e popă, cum îşi permite să instige la violenţă, asta nu e împotriva celor sfinte, sau pentru el nu există aşa ceva???
Pace, oamenilor, pace, iar cui nu-i convine, suntem în UE, deci pot circula liber, doar cu buletinul înapoi spre Ungaria!