Issues

Prima zi de pauză din sesiune. Şi când spun pauză, mă refer la faptul că am ajuns acasă şi nu am făcut nimic legat de procesul de învăţare. Dar absolut nimic. Bine, hai, am citit un articol pe net şi mi-am scos subiectele la anatomie, dar doar atât:D Şi da, e minunată prima zi de pauză din sesiune. Dar numai din anumite motive. Şi unul din ele ar fi relaxarea de după examen ♥♥♥
Şi acum, la 22:10 mă uit pe HBO la "Nisip însângerat". Nu mă uit, că scriu, dar îl ascult. Genial serial, apropo iar Lucy Lawless provoacă o acţiune fiziologică de salivare:)). Şi mă gândeam că îmi va fi greu să renunţ la roşul din păr. Foarte greu. Pentru că roşul mă diferenţia, eram altfel, eram partea mai nebună din mine. Bine, şi bruneta poate fi aşa, dar brunetul e comun...Mult prea comun. Ştiu, ştiu, am promis, dar va fi greu. Până la urmă, e doar păr, şi totuşi e un accesoriu. E ceva ce te diferenţiază de restul oamenilor de pe stradă. Nu ştiu. Mi se par aşa de comuni toţi, rar mai vezi câte o figură interesantă. Rar vezi o persoană care să exprime ceva prin atitudine, privire, gesturi şi nu în ultimul rând îmbrăcăminte. Nu e un articol scris din dorinţa de a umple pagini virtuale, ci o rugăminte la mai multă originalitate, creativitate, stil, curaj de a purta lucruri neobişnuite care să te reprezinte. Cum e culoarea roşu din păr:D Adevărul e că am promis că nu-l mai vopsesc, dar asta nu trebuie să fie pentru totdeauna, nu?:D
Ce îmi place mie când vine vorba de creativitate sunt elevii de la Liceul de Artă. Adică, dacă ar fi să te uiţi la oamenii ce aşteaptă în staţia de autobus din faţa Teatrului la o oră aglomerată, pe ei îi remarci primii. Unii sunt punkeri, alţii sunt glam-rock, însă nu o să vezi niciodată plictiseală în atitudinea lor. Plictiseală nu în sensul de "Vai, nu am ce să fac, mă plicitsesc" ci în sensul de comun, obişnuit. Şi ce e ciudat, e că pentru mulţi ei sunt nişte ciudaţi. Când de fapt, tot ce fac e să se exprime cum ştiu mai bine.
Sau mai este o categorie de persoane care sunt pata de culoare, creativitate, originalitate în oraş: studenţii străini de la UMF. Da, chiar ei. (credit to Dan). Adică sunt altfel. Băieţii poartă accesorii, altceva decât clasica zgardă de aur de la gât, poartă genţi, culori faine. Fetele sunt bestiale, mie îmi plac tare mult. Până şi cele care trebuie să poarte veştmântul acela religios islamic, care însă nu le acoperă faţa. Până şi ele reuşesc să-l asorteze cu ceva care să le reprezinte şi asta le scoate din anonimat.
Şi articolul de azi vine după o foarte scurtă plimbare prin centrul oraşului, închis cu ocazia Zilelor Tîrgumureşene. Şi evident că erau aceleaşi standuri ce le vedeam şi când eram mică. Aceleaşi gablonţuri, aceleaşi haine de piele, aceleaşi standuri de cărţi, probabil şi aceleaşi feţe. Nu am văzut nimic nou. Şi asta mă face să mă gândesc că nu ne îndreptăm deloc în direcţia cea bună. În fine. Poate cer eu prea mult, dar simt nevoia să-mi fie hrănită dorinţa de noutate:))