~The bees are buzzin' in the tree, to make some honey just for me~
Din ciclul "Iarna nu-i ca vara", în consecinţă nici nu poţi mânca aceleaşi chestii, iată ce am păţit acum câteva zile, nu mai ştiu când, că MemoPlus are efect invers asupra mea şi cam încep să uit lucrurile (probabil vreau să găsesc vinovat şi nu pot accepta că îmbătrânesc:)) )Aşa, după cum spuneam. Mergeam eu liniştită spre casă după o zi absolut terifiantă, plină de operaţii obositoare, complicaţii, chestii (glumesc:D), cred că era luni, când am avut o pohtă pohtitoare. Îmi trebuiau covrigi cu miere de la "Petru". Zis şi făcut. Îmi iau covrigi de la "Petru". Şi ce să vezi, afară erau în jur de 30 de grade, ora 12, toropeală, căldură, şi eu îmi luasem covrigi cu miere. Genială idee...Şi nu-mi luasem unul, ci doi, ca să fie pachetul complet. Să nu uităm de plasa cu echipamentul într-o mână. Şi mai mergeam şi pe jos până la cealaltă staţie, ca să pot savura covrigii, să nu se uite toată lumea în gura mea. Toate bune, frumoase şi gustoase până a început să se topească mierea. Horror. Mai ceva ca filmele lui Hitchcock. Mi-am pătat bluza, trăgeau muştele la pata de pe bluză, HORROR. Concluzie: NU, repet NU vă luaţi covrigi cu miere când afară poţi să prajeşti ouă pe asfalt:))
A doua păţanie culinară cred că a fost marţi, dacă bine îmi amintesc, tot pe la ora 12, tot după ce am ieşit de la spital. De data asta am poftit îngheţată la cornet. Din aceea ce se vinde la tonetele alea...cum e aceea din Piaţa Teatrului. Îngheţată de ciocolată, preferata mea. Era perfectă: rece, dulce, gustoasă, numai bună de savurat până în staţia următoare (Poli 2). Până în momentul când mi s-a rupt cornetul şi am rămas cu ea în mână. Se înmuiase...&%/(&¤%&%&%¤#"#%/&
Îngheţata mea a ajuns direct la coşul de gunoi, că dacă ar fi fost după mine aş fi mâncat-o aşa cum era, da' cine ştie ce ar fi crezut oamenii ce treceau pe lângă mine, că sunt o apucată:))
A treia păţanie, de data asta nu culinară, a fost luni după-masa, când mă duceam liniştită prin centru, şi ce să vezi: mă opreşte unu' ciocolatiu, puţitor de tutun, ca să îmi spună că e de la o agenţie de casting ce a mai lucrat până acum cu Prima TV şi Pro TV şi că organizează un casting pentru o firmă de haine ce vrea să îşi facă reclamă mărfii, expunând-o pe manechine vii în mall-ul din centrul oraşului. Şi încerca el să-mi explice cum stă treaba, că sunt perfectă, că trebuie doar să stau în hainele alea, că o să mi se facă poze, că să intru într-un gang să mă întâlnesc cu reprezentantul de la Bucureşti, că treburi şi figuri. Îmi arată el şi un pliant, ca să fie convingător (firma era ceva cu "Star..."). Îl refuz politicos, spunându-i că nu mă atrg chestii de genul ăsta şi merg mai departe. A doua zi, dau iar de el, când aveam îngheţata în mână şi mă străduiam să o mănânc în cel mai politicos mod. Mă opreşte, îi spun că nu sunt interesată şi merg mai departe. De data asta era cu trupa de ciocolatii după el. Azi, din nou trec liniştită prin centru, după ce mi-am dus telefonul la incompetenţii de la Cosmote, şi dau de individul ăsta. Deja m-am enervat când i-am văzut faţa rânjită. Şi i-am spus că mă disperă şi trec mai departe. Şi se apucă să strige după mine...tunete şi fulgere...Da' nu mai ştiu ce a zis că eram prea grăbită să prind verde la semafor:)) Asta e, poate mâine dau iar de el...
Şi da, a fost o săptămână plină, şi încă nu e gata, că mai sunt 3 zile!:D
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu