Mereu mi-am dorit să sperii pe cineva atât de tare încât să simtă într-adevăr fiori pe şira spinarii, să simtă că îi e atât de frică încât să urle după ajutor, să facă orice încât să scape de acolo. Am văzut toată seria Saw şi mi-a plăcut atât de mult să văd cum se chinuiau să iasă de acolo, să-şi salveze viaţa încât mă tentează să organizez şi eu aşa ceva. Adică mi se pare fenomenal instictul de conservare al omului...al animalelor în general. Că aia suntem, nişte animale, care se îmbracă frumos, se parfumează şi fumează trabucuri. Şi da, mă fascinează filmele cu tortură, cu infractori care terorizează orăşelele alea aproape abandonate unde mai trăiesc câteva suflete. Vreau să citesc o carte de groază care să mă facă să nu-i mai dau drumul din mână, şi să îmi doresc să o termin repede ca să pot să mă bucur de sentimentul de frică.
Nu ştiu ce am azi, am energie prea multă, şi o dorinţă acută să sperii pe cineva şi să-i văd groaza din ochi. Adică...ador frica. Cred că e cel mai complex sentiment pe care îl poate simţi o persoană. Mai complex până şî decât dragostea. Să nu ştii ce să faci, cum să faci, să te panichezi, să ţipi de frică, să simţi că ai putea şi ucide ca să ieşi dintr-o anumită situaţie...Da, nimic nu se compară cu frica. Ador frica :D Cele mai negre secrete ale cuiva ar putea ieşi la iveală când se strecoară puţină frică în suflet. Şi cele mai abominabile lucruri se pot întâmpla când frica îşi vâră coada în viaţa cuiva. Şi vreau să muşc pe cineva, dar atât de tare încât să-i dea sângele. Să văd cum i se scurge pe gât. De când am început să mă uit la "Pretty Little Liars" simt că vreau să fac rău cuiva. Sunt curioasă cum se simte un criminal în serie după ce omoară pe cineva. Sau să poţi să faci vrăji cuiva. Mă fascinează ţigăncile din filme, tinere, frumoase şi cu puterea de a face vrăji, de a descânta, de a blestema. Evul Mediu a fost cea mai bună perioadă pentru imaginaţie. Şi totuşi, să fac ceva care să implice rănirea unei persoane, fizică mai mult, pentru că deşi se vindecă, lasă răni adânci în suflet. Sunt ciudată, vreau să salvez vieţi, dar în acelaşi timp mă fascinează să văd cum se distrug, şi eu să stau doar să privesc. Cred că de asta îmi doresc atât de mult să fiu vampir, ca să văd cum se distruge omenirea, ce greşeli face şi cum se mănâncă oamenii între ei ca nişte animale sălbatice, deşi se cred mult superiori acestora. Ah, paradoxul de a fi om. Superb.
Desigur, nu aş face rău nimănui pentru că nu aşa m-a lăsat Mama Natură, astea sunt doar gândurile mele scrise în momentele în care câteva din cele 7 păcate mortale îmi dau târcoale. :D
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu