My diary

2012-01-29T18:30:00.004+02:00

Some people need a high five. In the face. With a chair!

2012-01-24T01:03:00.001+02:00

O nouă sesiune. Să fie norocoasă de data asta! :)

2012-01-07T21:06:00.003+02:00

It's there, right in front of you, mocking you. You can see it, but is seems like every time you want to grab it, the distance grows. So you take a deep breath and try again. Try to grab it again, but you fail once again. And it's right there. I sometimes believe that it was put there to motivate me...but sometimes it feels like a cross too heavy to be carried. And it mocks me, god damn it, it's right there, why on earth does it have to be so difficult to reach it?!

Yes, persuation can build a nation, but every single day I have to persuade myself that it is worth it, that I'll enjoy every bit of it in the end. But it's so hard...and so long...but I love it. It's like a masochist relation I'm trying to build here with myself. I know, it's an awkward thing to do, but I'm pretty sure that if I do this the outcome will be great. Grand, wonderful! I hope, hope is my last resource...and my strongest ally!

2011-12-24T19:40:00.003+02:00

Saddest Christmas ever for me...

Still, I wish everyone a merry little Christmas, full of joy and happiness. I truly hope Santa brings you everything you wished for!

Ficţiune

2011-11-21T18:22:00.003+02:00

Hai să fim străini din nou!

Să ne întâlnim iar pentru prima dată, de preferat în acelaşi loc ca atunci. Să schimbăm puţin scenariul de data asta. Şi numele, dacă ajută. Să ne zâmbim pentru prima dată din colţuri diferite ale camerei. Să ne întindem mâna printre ceilalţi oameni ca să facem cunoştinţă. La atingerea mâinii mele să ţi se pară cunoscută pielea asta rece. Să îţi treacă prin cap că ne cunoaştem, dar că am uitat amândoi. Să mă întrebi dacă ne-am mai văzut. Să-ţi zâmbesc şi să-ţi spun că ne-am privit, fără să ne vorbim, în fiecare zi prin ochii altor oameni. Apoi să ieşim afară. Să cadă frunzele fără să se lovească. Să bată vântul fără să ţipe. Să ne plimbăm. Să mergem într-un parc. Acelaşi parc de atunci. Să aleg eu de data asta banca. Să fie cea de atunci. Să-mi spui că ţi se pare cunoscut locul ăsta. Să mă întrebi dacă ai mai fost vreodată împreună cu mine aici. Să-ţi spun că ne-am dat întâlnire zilnic în corpul altor oameni pe toate băncile chiar. Să fie frig. Să fiu îmbrăcată subţire şi să tremur. Să-mi spui că ai mai trăit asta o dată. Să te contrazic spunându-ţi că ai trăit-o de mai multe ori. Să îmi uiţi numele la fiecare şase minute şi de fiecare dată să îţi spun altul şi altul şi altul… Dar să nu ţi se pară niciunul potrivit pentru mine. Să îmi dai tu unul. Pe care să nu îl mai uiţi. Să întreb eu luna “de ce”. Şi luna să-mi răspundă. Să bată ceasul la treisprezece fix. Să mergem călcând frunzele din prea mult dor. Să ne ţinem de mână. Să mă conduci până în faţa casei de data asta. Să mă îmbrăţişezi. Dar să nu mă săruţi. Sărutul trebuie să vină abia la a treia întâlnire.

Să ne cunoaştem din nou. Sau dacă nu, să fim iar doi străini. Şi să rămânem aşa. Măcar… ei se privesc atunci când trec unul pe lângă celălalt pe stradă. Şi, cu puţin soare, ajung şi să îşi zâmbească.

2011-11-19T16:27:00.002+02:00

There are no modern-day saints. There are only people with fewer sins than others...

2011-11-14T06:41:00.012+02:00

I have achieved one of my major dreams concerning art, music and dance. I have seen The Lord of the Dance! And I still am in 7th heaven. In order for everything to be complete I have to see Celtic Woman too, and only then I can truly say that I am pleased in the artistic field! :D

The show was last Thursday, but I didn't have time to write about it. Anyway...

It was amazing, it was beyond my imagination. I was speechless, and that happens very seldom. From music, to lights, to costumes, to dancers, everything was perfect. I never believed that a group of people could have such an amazing coordination, can move in such a harmony. I was astonished. I went with my mom, because she is also a fan of Michael Flatley and his shows, and from the first minute she started crying, she couldn't believe that she is actually there, watching that incredible show.

Of course, I had to capture it all on tape, it's like a tradition for us to film almost every important event or concert. We don't have a digital camera, because we thought that if we already have a video camera, a photo cam would be pretty much useless, so that is why we film events. But also because a movie is much more entertaining than photos, which are static, for we are not in "Harry Potter" where photos move! :D

The show was perfect. The dancers created a beautiful story on stage, taking you in this fantasy world where fairies dance and laugh, where love is mixed with war, where you have to be kind to others in order to be successful. It was a dreamland. The dancers were absolutely beautiful in every way. I was smiling during the whole show and I couldn't stop after it was finished. And when they started dancing on the song "The Lord of the Dance" people went wild, they clapped their hands and they were moving, it was a great moment. They also danced on this song in the end, and they even came for a bis which turned out in several bis-es! Another one of my favourite moments was the one with the Warlords and Don Dorcha, the bad guy who challenged the Lord of the Dance and wanted to take his title. The music from that part was so violent yet stunning. The singer, I don't know her name, but I'll find out, and the fiddlers, another great moment! I knew one of the songs (I dreamt I dwelt in marble halls - Celtic Woman) and I was singing and taping and the "footage" is a bit blurry in that part. :) The lights were used in an amazing way creating visual effects that blew your mind. Everything was perfect, I couldn't see a gap, a mistake, anything wrong, and I must confess that I didn't think that they would make any mistake. Absolutely perfect, and I can't stop myself from complimenting them. I even liked the guy who sold stuff like T-shirts or CD's & DVD's, because he had that Irish accent and it was lovely. The Polyvalent Hall was full, I think that about 100 chairs weren't occupied from about 2000, not taking into consideration the chairs that were placed in front of the stage. And it was incredible to see so many people resonating in the same way with the action from the stage.

So yes, 40 dancers entertained more that 1500 people on a beautiful Thursday evening.

I'm going to post a few photos from Rady's blog, you can find the rest of them on his blog (click it), and you can also click on the photos to view them in full size:

2011-11-05T22:27:00.008+02:00

Remember, remember, the 5th of November, the gunpowder treason and plot...

Because of the date, and because I've seen a lot of images and gifs running on the internet with moments from the movie, I have decided to watch "V for Vendetta"...It was the first time, and I must say, it touched my soul! It reflects everything I feel towards my country and the people leading it...

It would be amazing if only a person could make a mass of people realize the lies they are living and convince them to rise against the ones who are supressing them in one way or another. History gives us many examples of such people who changed her face forever. Sadly, in my oppinion, it is almost impossible for such a thing to happen in our days. Just because people are scared. Scared of being caught, scared of being held responsible for the things they do, scared of dying for their beliefs. It's almost like we are scared of standing up for what we believe in. We prefer to live the lie of everything being perfect or almost perfect every day. We no longer have a bit of compassion for the people around us, for ourselves...I'm not saying that if common people rise against the ones leading them the world would be a better place. I'm just saying that we shouldn't be afarind anymore to speak our minds. I've been in the situation of not being able to say what I think because that could have brought me trouble. And it was not a pleasant feeling at all. It felt like I had my thoughts stuck in my throat, wanting to come out, but my mind kept reminding me to be careful not to let them out. How many times people with great ideas had to keep their mouths shut because others threatened them (in one way or another)?

It seems unreal what is happening, it's chaos, and no one can do anything to solve it. Because when someone is given power, they forget their ideas, principles and beliefs. Since I were young I always said that when I'll be a president I will help my people and improve their life. Now, after everything I know, I'm afraid that I would have to be a superwoman to keep all my promises, because once you have power, you also have a lot of people around you. And although you try to surround yourself with people you trust, one of them will definitely commit treason (which maybe is a harsh word, but I'll keep it like that) to you, and will force you to break your promises. That's what happened to Guy Fawkes and that's why the idea of restoring a Catholic monarch to the throne of Great Britain never made it, because someone comitted treason. (I wonder how would modern world would have looked like if their plan would have succeeded...). Ideas are bulletproof, and this we must keep in mind.

So yes, it is an amazing movie, and Hugo Weaving - "V" has an incerdible voice, that melts your heart and makes you fall in love with it. And today was a perfect moment to see it!

And my favourite quote:

"But on this most auspicious of nights, permit me then, in lieu of the more commonplace sobriquet, to suggest the character of this dramatis persona. Voila! In view, a humble vaudevillian veteran, cast vicariously as both victim and villain by the vicissitudes of Fate. The visage, no mere veneer of vanity, is a vestige of the vox populi, now vacant, vanished. However, this valorous visitation of a by-gone vexation, stands vivified and has vowed to vanquish these venal and virulent vermin vanguarding vice and vouchsafing the violently vicious and voracious violation of volition. The only verdict is vengeance; a vendetta, held as a votive, not in vain, for the value and veracity of such shall one day vindicate the vigilant and the virtuous. Verily, this vichyssoise of verbiage veers most verbose, so let me simply add that it's my very good honor to meet you and you may call me V."

2011-11-02T20:38:00.007+02:00

I wanted a few days ago to write about something and of course, I told myself not to forget...And guess what, I forgot !:D And it was a pretty darn good topic....Anyway...

I'll write about the fact that students post photos of themselves in the hospital, wearing the regular surgery costume, I really don't know how it's called. What's the point? I mean, yeah, you are a student at a certain Uni. Why do you have to post photos of you in the surgery room, or on the hallway, or at the emergency center, or simply the kind of photos chicas make, you know, the hi5 type of photo with friends in the white coat...Why? Do you want to state the obvious, that you are a med student, and oh how much I love medicine, or you simply want to show them that yo homie, I've been there, I've taken a photo of myself to show you!? I simply can't understand, it exceeds my limit of thinking. I'm not jealous or something, because I can go there if I want to, and I did, and I do go to the emergency center, just that I don't show it...Let's not forget about the photos with "the goods" (dead body, pieces of organs etc.) - that is just wrong and sick, you are not Lady GaGa! (I love her extravaganza)...Ok, maybe they do it to show their friends that they are ok, they like it, maybe love it...but why can't you take it to private? I mean, why don't you call your friends and tell them how you're doing, why don't you skype them (it's free + you can make "eye-contact")? This kind of activity reminds me of people who go to church only to "fashion police" the others. I remember the last time I've been to curch, it was with my gramma a few years ago ( 6-7) I heard some ladies talking about another lady's outfit. I was a bit shocked, back them I used to believe in God and all those bullshits :D

Maybe I'm oldschool, which is extremely likely to be true, but I don't get it. And just from curiosity, I checked the albums of my friends who are at Uni outside, and they don't have such photos (at courses, at hospitals etc.) so I'm presuming it's a national thing? To brag...Maybe I'm wrong, so anyone who wants to tell me the contrary, please do!

And of course checking in at hospitals, this is also included. Personally, I like it when people check in at restaurants or at clubs because, maybe I forgot about a certain club, or I don't know about it, so, I go check it out. But checking in at hospital, that is definitely not on my "like list" (that is also bragging)...

So people, when you'll be a real person, right now you are only half of a real person, it's appropriate to do these kind of things, refering at the checking in part, not a the photo posting part (in my oppinion, but of course, anyone can say different than me:D )

2011-10-30T19:40:00.002+02:00

Ok, so it's Halloween night, the night when the door between our world and the other side is opened and all the spirits may walk free between worlds. It's origins date back to the Romans, more likely to the Celts. It's history is quite interesting, just read it on Wiki. I was never interested in knowing about Halloween, but I said to myself 'Why be like others and not knowing what it actually means?', so I read about it. I'm not celebrating it, but I used to carve pumpkins in all shapes possible when I were a kid...

So, Happy Halloween to everybody! May the ghosts haunt you tonight!

2011-10-28T21:53:00.004+03:00

What I want is to be needed. What I need is to be indispensable to somebody. Who I need is somebody who will eat up all my free time, my ego, my attention. Somebody addicted to me. A mutual addiction.

2011-10-27T20:53:00.002+03:00

Yes, lemme talk about some shitty shit involving my sweet Uni.

From my point of view, a student is a person willing to learn, to know, to do more that a person who only graduated high-school. From my point of view, as a student you have to be a bit mature when it comes to Uni, I mean you have to be able to take care of yourself, and not waiting for someone else to do this.

Personally, I find it odd how some people can't understand this: that you are no more in high-school where everybody asked you if you need anything, where if you had a problem you just had to tell your headmaster and then just wait for it to be solved. No people, wake up please!

So, a couple of days ago we had classes from 8 o'clock. Imagine, 8 o'clock in the morning is not the perfect time to start a fight. First of all, I presume it applies for everybody, you are still a sleepyhead, and you can't think properly. Second of all, everybody should have known by now that Ms. B is not the teacher who can settle a fight...So anyway, Ms. B asked if the actual teaching/learning system is ok for us. And somehow, the discussion started being a complaining session about how poorly the Uni is equipped with books. So there is this girl who started saying that she went to the library and wanted a Sobotta and there is only one, and how can the Uni have only one Sobotta when there are so many students who need it, and it is impossible for her to carry one everytime we have anatomy because it's heavy and bla bla bla. And then Ms. B said: "But what is the Students League doing? Why haven't they complained about it?"... Dear, I presume that Uni has a staff, the administration, where they check if the labs are ok, if there are enough substances etc. And let's not forget that the library has librarians, why couldn't they say that there aren't enough Sobottas? I mean, let's blame the others for not being good managers, right? I mean, that's how things work around here, right? I'm not trying to cover up the League, but I'm sure that if students would have complained, the League would have tried to solve the problem.

But anyway, that's not the thing that pushed the pin in my ass. It's the fact that the same girl complained that the people from the copy-center mocked her...Excuse me, but how did they do that, by selling you the books you needed because Uni was not able to edit them at their own lithography? Are you nuts? I mean, you even complained that students who took all their exams in the Autumn session have higher grades that those who took them in the Summer session and that is not fair, bu hu hu...Darling, you had the opportunity to upgrade your grades in the Autumn session, why didn't you do that if you were so upset about it? I mean, c'mon, this is like so kindergarden honey...

And there are more students like her, who complain about everything, and I mean EVERYTHING. And I simply cannot see them as future doctors. They do nothing, just sit there and complain, for fuck's sake. People, if you want something, go grab it...And no one is going to help you do that, trust me. Oh yeah, and because I'm being so straight-forward I'm a nihilist and the bitch who has a feminist attitude going to bovine. And that came from a dude who dressed himself as a woman ( he wore women clothes, heels, make-up, a wig, false nails, bra stuffed with socks...for a short movie about Uni life) My gosh, this world is going crazier with each day...

2011-10-23T14:56:00.002+03:00

It's pretty boring around here since I told everyone that I deleted my blog. I mean, no more comments, no more action...Although the statistics say something else :D

But soon the...let's call it "The Ducklings Ball"...will come and I shall once again unleash my fury and sarcasm and all my other qualities if it won't be organised properly. Some heads will fall again, metaphorically speaking of course. Some fights are going to start, again. I shall once again be "one of the most hated persons in Uni". But hey, every important event needs some critics and critiques, right? And it's impossible to be everything perfect...So, it's better to be me the critic rather that a person who will say that things were ok and bla bla bla. I'll sacrifice myself in the name of justice, glam and something else...

It's not like I'm doing this to be mean, but if nobody underlines where the flaws were, the same mistakes are going to be made next year and next year and so on. I know that soon I'll be in the position of organising this ball, that's why underlining the mistakes made at the previous balls will help me and the team not to make them again. So people, try understanding that my goal is not to make a fool out of you, but to draw your attention on what went great and what went wrong.

So let the action begin! :D

2011-10-22T23:44:00.009+03:00

I miss highschool.

I miss my classmates.

I miss my friends.

I miss our talks.

I miss our fights.

I miss our breakes when we copied our maths homework.

I miss my teachers.

I miss the bell.

I miss cleaning the blackboard.

I miss choking with chalk dust from the sponge.

I miss the pranks.

I miss the laughter.

I miss maths class.

I miss biology class.

I miss being a dork. :))

I miss a lot of things...and I never thought I would miss them. A lot of people told me I would regret highschool years, but it was so hard to believe that.

It'll probably happen the same with Uni years, but about that I'm not so sure. In highschool I wanted so much to be a student and now I'm desperate to become a doctor. It's just that everybody says that Uni years are the best, but I'm still waiting for those super things that happen in Uni. And it's my second year and they haven't come...But I'll wait for them, hopefully those things didn't miss the train. :)) Don't get me wrong, I'm not complaining, I'm grateful for everything that happened to me until now, it's just that I fear that Uni years will pass by me. Yes, I said that I prefer to concentrate now on doing what's right and party later, but that'll be quite sad if I wouldn't find some quality people to spend these Uni years (I've found one); (and that's a pretty hard thing to find taking into consideration that the majority of them still are, in my oppinion, imature and childish).

2011-10-20T20:24:00.003+03:00

This is for all those bitches out there. Yeah, I might be nice to you, I will be nice to you, but mind your manners, I ain't always a cutie and a darling. I forgive but never forget, keep that in mind. So if you feel like picking on me, be careful, I bite. Hard sometimes. And yes, it's funny how people tend to be rude to someone who acted as natural as he/she usually does, just because they had a bad day. That's why I prefer to always keep my claws sharpen enough so I can defend myself. Yes, I know, I tend to be very metaphorical, but it's just my way of being nice.

Oh, and yes, finally someone who admitted that I am sarcastic and ironic. What took you so long bro?

2011-10-16T16:19:00.002+03:00

I can't wait to get started for that International Congress aka Marisiensis. I'm so excited that I'll finally do something useful in the research area. I mean, I love it when I'm going to the Orthopaedics Hospital, I love the feeling of being in the middle of the action, but this research is something new for me. And I'm like super looking forward to it!!! And yes, I want a prize at this Congress, and I'll work my ass out for it.

So, let the games begin!

2011-10-15T23:25:00.001+03:00

I am the problem, i am the one who ruined everything.

2011-10-13T22:37:00.003+03:00

Hope never dies...If hope died, our entire world would collapse. It's in our nature to keep hope in our hearts and minds till the end. I do believe that if you think positive until the very end, the actual end will come easier to you and you will be able to accept it without the immense sorrow that comes with it. As far as I know, I've always been a positive thinker. I've been on the edge, prepared to jump, I didn't have enough courage though. I still wonder how the world would have managed without me...

I have changed my way of thinking over the years, from an almost emo kid, to an extreme optimist. I don't know if now I finally found the balance, only time will tell. Truth is that once you get comfortable with a thing that makes you happy, it's hard to let go. And I never give up without a fight, no matter what kind of fight. And I use all means possible!

So yes, I still hope things will be once again perfect between us. It's who I am, it's what defines me; not being able to stay sad a long time, forgiving people fast (but never forgetting), always trying to have a smile on my face (because we know that you can kill them with kindness ^_^ ) etc.

So basically, it's a good thing that hope never escaped from Pandora's box, because we have something that can sometimes soothe our pain...

2011-10-10T19:57:00.008+03:00

Come on skinny love just last the year...

Pour a little salt, we were never here.

My, my, my, my, my, my, my, my,

Staring at the sink of blood and crushed veneer.

I tell my love to wreak it all

Cut out all the ropes and let me fall...

My, my, my, my, my, my, my, my,

Right in the moment this order's tall

And I told you to be patient

And I told you to be fine

And I told you to be balanced

And I told you to be kind

And in the morning I'll be with you

But it will be a different kind

And I'll be holding all the tickets

And you'll be owning all the fines.

Come on skinny love, what happened here?

Suckle on the hope in light brassieres...

My, my, my, my, my my, my, my,

Sullen load is full, so slow on the split.

And I told you to be patient

And I told you to be fine

And I told you to be balanced

And I told you to be kind

And now all your love is wasted

And then who the hell was I?

And I'm breaking all the bridges

And at the end of all your lines.

Who will love you? Who will fight? Who will fall far behind?

2011-10-09T11:51:00.003+03:00

Why do I feel abandoned?

2011-10-06T22:11:00.007+03:00

I wish I were from another place. I'm doing way better by myself than I am now...It's just because I've never been homesick, and I can't stand being in the same place for too long, and especially if that place does not appeal to me.

I don't like it here, and I mean, I want to live by myself, so I can handle the matter my way, and not how I am told to. I hate rules, especially those which are absurd and very old-school (which is a term I prefer to use because is classier that the word I would want to use).

They say "Home is where the heart is"...Oh well, I really know where my heart is although it wanders and I never have it with me. It's a free heart and that's how it should remain. Just that this routine is slowly but surely killing it's free spirit.

But, the only thing I truly, truly believe in is that every time I feel like falling apart, a new part of me is born, a stronger one and most important, a wiser one.

I give myself very good advice...

2011-09-13T21:34:00.006+03:00

...but I very seldom follow it!

I just want to shove my head in the pillow and cry so hard I can barely breath...I feel so alone and so shitty, and everyday I have to smile like things are ok, and they are not...I wish I were dead, so I wouldn't hurt people anymore...

Later edit: I am the only one who can make things ok, and now I know what I did bad. From now on, it's up to me to make them great! And I will. And I'll make everybody proud of me! I swear. (it's funny how a shower can change the attitude of a person turning them from a damsel in distress into a wonder woman).

2011-08-26T19:31:00.003+03:00

O să-mi şterg blogul. Motivul: unknown. Poate pentru că nu mai am putere să scriu sau să comentez diferite chestii care înainte îmi făceau plăcere. Sunt stoarsă, în primul rând de idei. După aproape 4 ani de blog-uit, simt că îmi dezamăgesc cititorii, asta dacă există aşa ceva. Dar în primul rând mă dezamăgesc pe mine. Soooo, "anunţul" ăsta va rămâne câteva zile. Dacă e cineva care se opune acestei decizii (sau vrea să-mi spună ultimele cuvinte) să vorbească acum sau să tacă pe vecie! :))

Anyway, a fost, şi a fost amuzant. Poate o să mă reapuc cândva de scris...dar nu curând. Până atunci, I'll be watching you all! :D

2011-08-15T15:08:00.002+03:00

Nu am chef să scriu pe blog. Şi e frustrant. Chestia asta ce-am făcut-o vara asta nenorocită m-a secat de tot. Şi nu mai pot. Dar nu am voie să mă plâng, că aia o fac numai cei slabi. I am better! Asta îmi repet mereu, poate mă conving, deşi, încă nu funcţionează. Dar dacă o să funcţioneze, promit că trâmbiţez. Damn, să treacă mai repede timpul că deja m-am plictisit şi încep să reacţionez şi să vorbesc urât cu oamenii, şi nu-mi place, că eu nu-s aşa. Dar îmi e atât de greu să mă controlez. Noroc că am la ce să mă uit seara şi oameni cu_care să vorbesc, aia ajută, a lot! By the way, I'm scared as shit!

Guilt.Pleasure.Good.

2011-08-07T16:09:00.002+03:00

Life.Reason.Trust.Friends.

Moment.Heartbeat.Death.Eternity.
Love.Bite.Lies.Suck.
Future.Bright.Forever.Destiny.
Loneliness.Good.Impossible.Nothing.
You.Never.Feelings.Truth.
Sound.Vibes.Sea.Climb.
Nature.Beauty.Lost.Simple.
Urban.Tunnel.Groove.Primitive.
Ephemeral.Light.Time.Judge.
Sex.Drugs.Rock.Roll.
Ride.Freedom.Highway.Me.
Dreams.Night.Gods.Clocks.
Foes.War.Meds.Wins.
Placebo.Fake.White.Cocaine.
Moon.Child.Peace.World.
Tree.Cry.Tears.Die.
Corpse.Worms.Bride.Groom.
Guns.Tequila.Bars.Police.
Bodies.Love.Bed.Romance.
Hysteria.Confusion.Secrets.Dungeon.
Demons.Dragons.Duchess.Dime.
Fall.Spring.Winter.Sun.
Guilt.Pleasure.Good.Why?

Invictus

2011-08-07T14:31:00.001+03:00

Out of the night that covers me,
Black as the pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds and shall find me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishment the scroll,
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.

(William Ernest Henley)

50 Greatest Harry Potter moments! ♥ ♥ ♥

2011-08-01T11:26:00.001+03:00

2011-07-31T15:30:00.004+03:00

I iz bored and tired as hell.

Sticks and stones

2011-07-30T10:18:00.010+03:00

Mereu mi-am dorit să sperii pe cineva atât de tare încât să simtă într-adevăr fiori pe şira spinarii, să simtă că îi e atât de frică încât să urle după ajutor, să facă orice încât să scape de acolo. Am văzut toată seria Saw şi mi-a plăcut atât de mult să văd cum se chinuiau să iasă de acolo, să-şi salveze viaţa încât mă tentează să organizez şi eu aşa ceva. Adică mi se pare fenomenal instictul de conservare al omului...al animalelor în general. Că aia suntem, nişte animale, care se îmbracă frumos, se parfumează şi fumează trabucuri. Şi da, mă fascinează filmele cu tortură, cu infractori care terorizează orăşelele alea aproape abandonate unde mai trăiesc câteva suflete. Vreau să citesc o carte de groază care să mă facă să nu-i mai dau drumul din mână, şi să îmi doresc să o termin repede ca să pot să mă bucur de sentimentul de frică.
Nu ştiu ce am azi, am energie prea multă, şi o dorinţă acută să sperii pe cineva şi să-i văd groaza din ochi. Adică...ador frica. Cred că e cel mai complex sentiment pe care îl poate simţi o persoană. Mai complex până şî decât dragostea. Să nu ştii ce să faci, cum să faci, să te panichezi, să ţipi de frică, să simţi că ai putea şi ucide ca să ieşi dintr-o anumită situaţie...Da, nimic nu se compară cu frica. Ador frica :D Cele mai negre secrete ale cuiva ar putea ieşi la iveală când se strecoară puţină frică în suflet. Şi cele mai abominabile lucruri se pot întâmpla când frica îşi vâră coada în viaţa cuiva. Şi vreau să muşc pe cineva, dar atât de tare încât să-i dea sângele. Să văd cum i se scurge pe gât. De când am început să mă uit la "Pretty Little Liars" simt că vreau să fac rău cuiva. Sunt curioasă cum se simte un criminal în serie după ce omoară pe cineva. Sau să poţi să faci vrăji cuiva. Mă fascinează ţigăncile din filme, tinere, frumoase şi cu puterea de a face vrăji, de a descânta, de a blestema. Evul Mediu a fost cea mai bună perioadă pentru imaginaţie. Şi totuşi, să fac ceva care să implice rănirea unei persoane, fizică mai mult, pentru că deşi se vindecă, lasă răni adânci în suflet. Sunt ciudată, vreau să salvez vieţi, dar în acelaşi timp mă fascinează să văd cum se distrug, şi eu să stau doar să privesc. Cred că de asta îmi doresc atât de mult să fiu vampir, ca să văd cum se distruge omenirea, ce greşeli face şi cum se mănâncă oamenii între ei ca nişte animale sălbatice, deşi se cred mult superiori acestora. Ah, paradoxul de a fi om. Superb.

Desigur, nu aş face rău nimănui pentru că nu aşa m-a lăsat Mama Natură, astea sunt doar gândurile mele scrise în momentele în care câteva din cele 7 păcate mortale îmi dau târcoale. :D

Răsărit

2011-07-27T14:17:00.009+03:00

So, m-am uitat la trailer-ul de la "Twilight: Breaking dawn". Din nou, aceeaşi problemă pe care a avut-o mereu filmul ăsta: prea multe detalii date în trailer. Oare când o să se înveţe producătorii filmului că nu fac bine?...Însă, la fel ca fiecare trailer, filmul pare interesant, însă în momentul în care o să-l văd, ştiu sigur că voi fi dezamăgită de el, pentru că pur şi simplu e un film static. Bine, nu în sensul real al cuvântului static, ci e aceeaşi lălăială despre cât de mult îl iubeşte Bella pe Edward şi cât e de disperat Jacob să o cucerească pe Bella, bla bla bla...Sincer, refuz să cred că un astfel de film are atât de mult succes la public, pentru că e oribil şi în afară de efectele speciale, altceva original şi care să-ţi atragă atenţia sau să te dea jos de pe scaun nu este. Şi în plus, cine a mai auzit de oameni care să rămână însărcinaţi cu un vampir? Helloooooooo, vampirii sunt oameni morţi, care prin nu ştiu ce vrajă sunt "vii". Rezultă că tot organismul lor e mort deci nici nu pot procrea. Şi atunci cum a rămas Bella însărcinată? Ce, e un fel de Maica Domnului, versiune 2011? E o prostie filmul ăsta, şi încalcă toate principiile despre vampiri. Ştiu că am mai făcut un rezumat la filmele Twilight, ar acum nu găsesc link-ul, o să-l caut mai târziu şi las un later edit.

Later edit: link-ul către celălalt articol despre Twilight(Eclipse) şi alt articol despre Twilight(New Moon)

To vlog or to vlog?

2011-07-14T20:06:00.004+03:00

I'll write in English because it will sound better when people will read it. And I want to show everybody that my English is brilliant, not like the guy's in the article below :))

So anyway....I had the most crazy idea ever. And it came to me a few days ago while I was doing... something in the house. I guess. I think that I should make a vlog :D I mean, yeah, I could write stuff in stead of talking, but it's better when you talk. You can make faces, you'll have an intonation, you can scream if you feel the need and what's best you can laugh at your own jokes, altough they may be stupid. It's like you can say what is on your mind, and add a bit of you in it, while you are being watched by millions of unknown people from youtube who pretty much don't care about you. You can actually be a star! An unknown one, yes, but still a star! I can possibly be the next Ray William Johnson. How cool is that?!?!:))

And in my first vlog I could talk about how awful it hurts when you break a nail!!! It hurts like hell...And the worst part is that I'm not joking right now. It's the second time I break a nail from the same hand. And I'm starting to believe that my hand is cursed!:)) I tried to fix it by not cutting it off, and tried to apply A LOT of nail polish on it, but it cracked, so I sucked my belly and cut it off. And now it hurts, goddammit! And it's the worst broken nail I have ever seen in my entire life...

See, I can write about my broken nail a lot, so...Oh btw, have I told you that I can even cry of how hard it hurts?:))

I can also vlog about the cool cars teachers park in front of the university. :D Actually, it's in the back, but who cares, the cars are important here! I can even take pictures of them and try to like make some funny gif's. I don't know. Or I can talk about how freakin' hot is in Tirgu Mures???? It feels like Atacama Desert here! They should replace during summer time the sign that says "Welcome to Tirgu Mures" with "Warning, enter at your own risk". I mean, my heaters are rebelling sayg they feel insulted by the heat outside...Geezus...

So, I have style, I have charisma, I have THE way of speaking, I have the proper English (and yes, it's going to be in English, because all great vloggers speak in English: RWJ, Jenna Marbles, Taylor Bebop, ThatsHeart etc.). I'm perfect for vlogging. :D I'll have lots of subscribers, my channel will be better than RWJ's. And I'm going to say "What's happening you guys out there watching me talk about crappy crap stuff just because I have nothing else better to do with my time?". I'm gonna be the queeeeeeeeeeeen of vlogging! :D (sweet dreams are made of this)

And as a vlogger you can't make videos saying that you don't have time to make a video because you're busy...you might lose your subscribers->that sucks...Plus, you have to make your channel attractive. Plus, you have to post at least once a week=>you need subjects to talk about. And in this little town called Atacama Desert during summer time few things happen. So I will probably not make a vlog. But it was fun to talk about making a vlog.

So I guess that's it. I'm Sasha Fierce and I approve this article!

LOL

2011-07-13T14:04:00.002+03:00

Unii oameni chiar nu au cu ce să se ocupe? Aceasta-i întrebarea...

HP

2011-07-10T19:12:00.002+03:00

O să-mi fie atât de dor de filmele "Harry Potter". De fapt nu de filme, ci să aştept să fie lansate, să mă uit pe youtube la imagini de la premiera oficială ca să simt că sunt şi eu acolo...Pfff, eu credeam în magie, dar parcă odată cu filmele astea cred şi mai mult. Adică e frumos să ai un loc unde să te refugiezi...când ceva nu-ţi convine şi te sâcâie, te uiţi la "Harry Potter" şi te calmezi:)) Mi-au plăcut filmele, tare mult, îl aştept pe ultimul, dar presimt că aşa o să plâng la final, chiar dacă e unul fericit, îmi voi duce multe şerveţele să fiu sigură că pot să fac faţă Niagarei:))

Şi da, sunt o fanatică "Harry Potter", nu degeaba am un postercu Harry aproape în mărime naturală, şi am un perete dedicat posterelor cu Harry & Co. la cabană:D Şi am toate cărţile pe care le-am citit de şapte ori (cifra magică).

Şi abia aştept să văd ultima parte, sunt atât de entuziasmată şi nu mai am răbdare.

Scrisoare pentru Orto

2011-07-02T09:35:00.004+03:00

Dragă Orto,

Am petrecut un timp minunat la tine. A fost incredibil. Să urci până la etajul trei, apoi să cobori la doi la sala de operaţii, apoi să cobori la parter la ambulanţă şi iar să urci, a fost ca un montagne russe. A fost fenomenal!!!

Mi-au plăcut uneltele tale (ciocan, şuruburi, chestii srălucitoare aka bling-bling-uri etc.) chiar dacă uneori am simţit că eu nu aş putea să fac lucrurile acelea...mă refer la faptul că nu sunt atât de Schwarzenneger-istă, dar, pentru a reuşi aş avea nevoie de nişte băieţi care să le facă pentru mine.:)) A fost interesant să stau şi să privesc, să ascult zgomotul făcut de ciocan în timp ce întâlnea o proteză ce necesita să fie pusă la locul ei sau zgomotul făcut de cauter, să văd cum trebuie să te chinui puţin să coşi. Mi-a plăcut să ameţesc la prima operaţie din cauză că nu eram obişnuită cu masca, să simt că-mi fuge pământul de sub picioare, dar apoi revine la prima gură zdravănă de aer. Mi-a plăcut până şi jos la ambulanţă unde te întâlneşti cu tot felul de oameni, mai mult sau mai puţin sănătoşi la cap. Acolo e un fel de relaţii cu publicul, ca la bancă: zgomot mult, înghesuială uneori, telefon care sună prea des. :))

Am întâlnit nişte oameni faini acolo la tine, super oameni, mari oameni! Şi drăguţi pe deasupra:)) Şi nu mă refer doar la cei care au grupul "Dr." înaintea numelui!:D Mi-a plăcut când vorbeau cu noi, când ne explicau ce făceau. Mi-au plăcut până şi glumele lor mai puţin nevinovate!:))Ai cei mai tari oameni din toată pensiunea în care stai. Aş fi vrut totuşi să fie deschişi de la început, mi s-au părut puţin stresaţi în primele zile.

Nu mi-au plăcut dar nici nu mi-au displăcut colegii alături de care te-am vizitat, adică, mă bucur că unii nu prea au trecut pe la tine, pentru că am putut să petrec mai mult timp de calitate pe acolo.

Şi totuşi, dragă Orto, să ştii că faţă de alte camere din pensiune, din câte am auzit până acum, te consider cea mai faină şi cea mai norocoasă. Şi cea mai optimistă dintre toate, după cum spunea unul dintre rezidenţii tăi. Simt nevoia să-ţi mulţumesc, şi să-mi mulţumesc că am învăţat anatomia 1 şi 2 şi că am priceput cum stă treaba. Şi să nu uit de fizio, care deşi mi-a tras clapa, eu tot o iubesc şi o stimez că e importantă. Până şi aici, la tine.

Orto, scumpa mea, va fi imposibil să mă uiţi, dat fiind faptul că o să trec destul de des pe la tine, chiar dacă am spus că voi sta doar trei săptămâni. Aşa că, până la următoarea dată când ne vom întâlni (probabil miercuri sau joi), îţi urez să mă aştepţi nerăbdătoare şi să mă primeşti aşa cum face o gazdă bună, deşi, deja mă simt ca acasă acolo!

Te pup dulce, Oana♥♥♥

Bare necessities of life

2011-06-30T22:40:00.008+03:00

~The bees are buzzin' in the tree, to make some honey just for me~

Din ciclul "Iarna nu-i ca vara", în consecinţă nici nu poţi mânca aceleaşi chestii, iată ce am păţit acum câteva zile, nu mai ştiu când, că MemoPlus are efect invers asupra mea şi cam încep să uit lucrurile (probabil vreau să găsesc vinovat şi nu pot accepta că îmbătrânesc:)) )

Aşa, după cum spuneam. Mergeam eu liniştită spre casă după o zi absolut terifiantă, plină de operaţii obositoare, complicaţii, chestii (glumesc:D), cred că era luni, când am avut o pohtă pohtitoare. Îmi trebuiau covrigi cu miere de la "Petru". Zis şi făcut. Îmi iau covrigi de la "Petru". Şi ce să vezi, afară erau în jur de 30 de grade, ora 12, toropeală, căldură, şi eu îmi luasem covrigi cu miere. Genială idee...Şi nu-mi luasem unul, ci doi, ca să fie pachetul complet. Să nu uităm de plasa cu echipamentul într-o mână. Şi mai mergeam şi pe jos până la cealaltă staţie, ca să pot savura covrigii, să nu se uite toată lumea în gura mea. Toate bune, frumoase şi gustoase până a început să se topească mierea. Horror. Mai ceva ca filmele lui Hitchcock. Mi-am pătat bluza, trăgeau muştele la pata de pe bluză, HORROR. Concluzie: NU, repet NU vă luaţi covrigi cu miere când afară poţi să prajeşti ouă pe asfalt:))

A doua păţanie culinară cred că a fost marţi, dacă bine îmi amintesc, tot pe la ora 12, tot după ce am ieşit de la spital. De data asta am poftit îngheţată la cornet. Din aceea ce se vinde la tonetele alea...cum e aceea din Piaţa Teatrului. Îngheţată de ciocolată, preferata mea. Era perfectă: rece, dulce, gustoasă, numai bună de savurat până în staţia următoare (Poli 2). Până în momentul când mi s-a rupt cornetul şi am rămas cu ea în mână. Se înmuiase...&%/(&¤%&%&%¤#"#%/&

Îngheţata mea a ajuns direct la coşul de gunoi, că dacă ar fi fost după mine aş fi mâncat-o aşa cum era, da' cine ştie ce ar fi crezut oamenii ce treceau pe lângă mine, că sunt o apucată:))

A treia păţanie, de data asta nu culinară, a fost luni după-masa, când mă duceam liniştită prin centru, şi ce să vezi: mă opreşte unu' ciocolatiu, puţitor de tutun, ca să îmi spună că e de la o agenţie de casting ce a mai lucrat până acum cu Prima TV şi Pro TV şi că organizează un casting pentru o firmă de haine ce vrea să îşi facă reclamă mărfii, expunând-o pe manechine vii în mall-ul din centrul oraşului. Şi încerca el să-mi explice cum stă treaba, că sunt perfectă, că trebuie doar să stau în hainele alea, că o să mi se facă poze, că să intru într-un gang să mă întâlnesc cu reprezentantul de la Bucureşti, că treburi şi figuri. Îmi arată el şi un pliant, ca să fie convingător (firma era ceva cu "Star..."). Îl refuz politicos, spunându-i că nu mă atrg chestii de genul ăsta şi merg mai departe. A doua zi, dau iar de el, când aveam îngheţata în mână şi mă străduiam să o mănânc în cel mai politicos mod. Mă opreşte, îi spun că nu sunt interesată şi merg mai departe. De data asta era cu trupa de ciocolatii după el. Azi, din nou trec liniştită prin centru, după ce mi-am dus telefonul la incompetenţii de la Cosmote, şi dau de individul ăsta. Deja m-am enervat când i-am văzut faţa rânjită. Şi i-am spus că mă disperă şi trec mai departe. Şi se apucă să strige după mine...tunete şi fulgere...Da' nu mai ştiu ce a zis că eram prea grăbită să prind verde la semafor:)) Asta e, poate mâine dau iar de el...

Şi da, a fost o săptămână plină, şi încă nu e gata, că mai sunt 3 zile!:D

Cutie de creioane

2011-06-24T23:34:00.003+03:00

Pentru că am dat de un coleg bătut în cap rău de tot, care o ţine una-într-una cu Ţinutul Secuiesc şi cu "exterminarea" românilor, absolvent de Liceul Bolyai, care doreşte prin înfiinţarea Ţinutului Secuiesc "dăinuirea naţiunii maghiare" (şi da, l-am citat:)) ) şi care începe să mă calce pe bătături de fiecare dată când deschide gura...Până la urmă suntem ca nişte creoiane colorate într-o cutie: coloraţi diferit, dar nu se poate unul fără celălalt căci cutia ar fi incompletă...

"Dragi Colegi,

Români şi Maghiari deopotrivă... dacă sunteţi de acord cu ce citiţi mai jos ... vă rog, daţi mai departe!

În ultima vreme ne aflăm sub asediul multor zvonuri, articole de presă, şi tot felul de alte apucături care de care mai bizare legate de separarea ungurilor de români.

Mie ca şi cetăţean născut şi crescut în Tg Mureş mi se par cel puţin bizare, eu am crescut cu vecini unguri am prieteni asemenea si mare parte din oamenii cu care lucrez sunt unguri. Niciodata in viata mea nu am fost pus intr-o situatie defavorabila pe criterii etnice si nu cunosc pe nimeni care sa fi avut de suferit pe tema aceasta, ungur sau roman.

În ultima vreme am fost nevoit să iau poziţie în privinţa „separării Universităţii de medicină in facultăţi dinstincte pe linie română şi pe linie maghiară”. Acum am noroc că fiind în anul 5 medicină mai cunosc oameni , am colegi în Senatul Universităţii şi mă şi interesez despre ce se întâmplă în jurul meu în Universitate.

Am înţeles că există unele cadre universitare , ca domnul Szabo Bela si altii , care ţin neapărat să înfiiţeze facultate de medicină în limba maghiară. Din punctul meu de vedere sunt mai mult decât de acord , sunt dispus inclusiv să le ofer consultanţă pentru asta dar să o facă pe banii lor. Pentru că atâta timp cât este Universitate de Stat datoria Statului român e să pregătească medici capabili să-i trateze proprii cetăţeni, deopotrivă români , maghiari, saşi, tătari, sârbi, polonezi, aromâni , turci , ţigani şi ce alte minorităţi mai sunt în ţara noastră. Iar singurul lucru pe care toate aceste naţionalităţi îl au în comun este limba română.

Sunt absolut de acord căci poate unii colegi de-ai noştri de la linia maghiară înţeleg şi se exprimă mult mai bine în limba maghiară dar noi vom avea o meserie pe care chiar dacă ne place sau nu pe viitor o vom practica, majoritatea dintre noi, în România. Şi vă spun sincer eu dacă aş fi medic în Germania , Franţa sau Spania nu ştiu cum m-aş descurca să lucrez cu pacienţii fără să vorbesc limba. Cum as putea face eu o anamneză? Cum aş selecta pacienţii? O să pun pe uşă o pancartă că eu nu tratez decât români? Pentru că deşi sunt convins că pe unii dintre voi vă atrage gândul separatismului, în loc să fie o şansă în plus va fi doar un regres enorm.

Cu toţii ştiţi din ce medii veniţi , cu toţii cunoaştem situaţia economică din anumite judeţe, iar posibilitatea ca voi să ajungeţi vreodată să munciţi în vreun spital din România scade dramatic. Pentru că indiferent în ce limbă absolviţi facultatea Rezidenţiatul în România se dă în limba română. Nimeni nu va schimba asta pentru câteva zeci/sute de studenţi de la Tg Mureş. Dar să presupunem prin absurd că aţi fi la altă Universitate. Să zicem inginerie, cu ce v-ar avantaja pe voi dragi colegi, să vorbiţi numai limba maghiară? Că joburi bine plătite în cele 3 judeţe (două şi jumătate) pentru cei cu studii superioare nu prea sunt? Pentru că majoritatea celor care câştigă bine lucrează în alte părţi... gen sibiu , cluj, bucureşti. Cum s-ar descurca ei vorbind doar limba maghiară?

O să-mi spuneţi ok dar cei de la limba engleză? Păi cei de la limba engleză plătesc taxe enorme. După terminare dacă vor să practice medicina în România trebuie să dea rezidenţiatul .... oare cât de uşor le este?

Şi aş putea să dau exemple câte vreţi dar cred că aţi înţeles ideea. Ideea e că separatismul pe criterii etnice nu are cui să-i aducă un Beneficiu. Ardealul are bunăstarea si de civilizaţia pe care o are nu pentru că a fost sub dominaţie Austro-Ungară. Nu din cauza ungurilor sau a romanilor, ci pentru că aici au fost şcoli şi oamenii s-au educat. Aici s-au dezvoltat afaceri , industrii , universităţi, comunităţi ştiinţifice . Acestea sunt lucruri care duc la bunăstare nu îndobitocirea pe criterii etnice.

Că dacă e să luăm pe cea calea cea dreaptă, de orice naţionalitate ai fi , tot două mâini şi două picioare ai, tot o gaură în fund avem cu toţii si rahatul nostru, al românilor nu e mai parfumat decat cel al ungurilor nici invers.

Aşa că eu va propun dragi colegi , dacă vă doriţi un mediu Universitar mai bun , chiar dacă sunteţi români sau unguri să uităm de prostiile politice şi să facem în aşa fel încât să avem cei mai buni lideri care să ne reprezinte, să luptăm pentru drepturile noastre ca studenţi la comun , să avem parte de cele mai bune cadre didactice care să ne înveţe această meserie nobilă , Medicina. Pe mine personal nu ma interesează dacă învăţ de la un profesor ungur sau de la un profesor român şi nu ar trebui să vă intereseze nici pe dumneavoastră. Căci puteţi fi siguri că atunci când trebuie să salvaţi o viaţă nu va conta pe ce limba o faceţi ci doar să o faceţi bine!

Si ca să nu uităm la ce ne angajăm cu toţii: Jurământul lui Hipocrate..... valabil in orice limbă

“Odata admis printre membrii profesiunii de medic:

Ma angajez solemn sa-mi consacru viata in slujba umanitatii;

Voi pastra profesorilor mei respectul si recunostinta care le sunt datorate;

Voi exercita profesiunea cu constiinta si demnitate;

Sanatatea pacientilor va fi pentru mine obligatie sacra;

Voi pastra secretele incredintate de pacienti chiar si dupa decesul acestora;

Voi mentine prin toate mijloacele onoarea si nobila traditie a profesiunii de medic;

Colegii mei vor fi fratii mei;

Nu voi ingadui sa se interpuna intre datoria mea si pacient consideratii de nationalitate, rasa, religie, partid sau stare sociala;

Voi pastra respectul deplin pentru viata umana de la inceputurile sale chiar sub amenintare si nu voi utiliza cunostintele mele medicale contrar legilor umanitatii.

Fac acest juramant in mod solemn, liber, pe onoare!”

Negrea Mihai, Student anul 5 MG UMF Tg Mures"

2011-06-23T22:25:00.002+03:00

You're a song
Written by the hands of god
Don't get me wrong cause
This might sound to you a bit odd
But you own the place
Where all my thoughts go hiding
And right under your clothes
Is where I find them

Underneath Your Clothes
There's an endless story
There's the man I chose
There's my territory
And all the things I deserve
For being such a good girl honey

Because of you
I forgot the smart ways to lie
Because of you
I'm running out of reasons to cry
When the friends are gone
When the party's over
We will still belong to each other

Underneath Your Clothes
There's an endless story
There's the man I chose
There's my territory

And all the things I deserve

For being such a good girl honey

I love you more than all that's on the planet
Movin' talkin' walkin' breathing
You know it's true
Oh baby it's so funny
You almost don't believe it
As every voice is hanging from the silence
Lamps are hanging from the ceiling
Like a lady tied to her manners
I'm tied up to this feeling

Underneath Your Clothes
There's an endless story
There's the man I chose
There's my territory
And all the things I deserve
For being such a good girl honey

Red English bus

2011-06-19T21:07:00.006+03:00

Eram azi pe la vreo 7 dimineaţa în taxi, mă duceam la tata. Apoi, pe la 8 şi ceva eram iar cu fundul în maşină, mergeam la cabană. Când m-a fulgerat cea mai nebunească idee: ce satisfacţie am eu când sunt într-o maşină, indiferent a cui, şi trec pe lângă oamenii care stau în staţia de autobus! Adică, să-i vezi cum stau ei acolo, fie ploaie, fie vând, soare, furtună, ninsoare, uragan sau alt capriciu al Mamei Natură, zgribuliţi sau murind de cald. Nu e ca şi cum eu nu aş sta de multe ori, da' atunci când sunt în maşină mă simt biiiiiiiineeeeee. Şi-mi vine să le zic: "Ha, fraierilor, eu stau în maşină, la căldură, într-un scaun confortabil, ascult muzică bună, mă relaxez şi voi staţi acolo în staţie la grămadă ca pinguinii, şi apoi vă urcaţi în autobusele alea infecte, adevărate puţitoare cu roţi! Şi mai am şi şofer şi mă simt ca o divă (oare de unde a venit asta?:)) ). Ha ha ha!" Ştiu, ştiu, am fost rea, da' aşa mă simt eu când trec pe lângă o staţie de bus şi sunt oameni:)) Şi mă simt aşa ca oamenii ăia când îi văd pe alţii trecând cu maşinile pe lângă mine:)) Adică am impresia că ăia ce trec pe lângă mine când eu stau să aştept busul gândesc la fel ca mine. Hmmm:))

Daaaaar, nu e acelaşi sentiment când mă plimb, sau când mă grăbesc undeva dar aleg să merg pe jos. Atunci mă gândesc că ăia ce stau în maşini îs nişte leneşi şi o să-şi facă fundul maaaaaare, şi o să se îngraşe, şi o să le atârne şunculiţele, şi eu o să rămân suplă şi manechinuită pentru că eu merg pe jos şi ei nu. SÂC!!!

Măcar dacă ar fi şi busurile mai frumoase şi nu ar mai urca în ele oameni fără bilet, şi toată lumea ştie la cine mă refer, şi dacă ar fi mai curate şi mai frumos mirositoare şi mai noi şi mai moderne şi mai colorate şi cu oameni binevoitori şi să se asculte muzică bună în ele şi să aibă aer

condiţionat şi să semene cu autobusele englezeşti, alea roşii ŞI cred că deja cer prea multe:)) Da, atunci m-aş simţi ca într-o maşină!:D Deci se oferă cineva să-mi fie zâna bună şi să-mi îndeplinească dorinţa? Adică e numai una, referitoare la busuri. Că are mai multe subcereri, e un alt lucru, e cam ca legislaţia la noi: vezi capitolul 2, art.30, alineatul B, punctul H.:D

2011-06-09T00:52:00.002+03:00

My way of thinking like a queen is slowly fading away. Slowly but surely. And that's a fact!

Think like a queen!

2011-06-05T13:01:00.003+03:00

Issues

2011-05-27T22:06:00.008+03:00

Prima zi de pauză din sesiune. Şi când spun pauză, mă refer la faptul că am ajuns acasă şi nu am făcut nimic legat de procesul de învăţare. Dar absolut nimic. Bine, hai, am citit un articol pe net şi mi-am scos subiectele la anatomie, dar doar atât:D Şi da, e minunată prima zi de pauză din sesiune. Dar numai din anumite motive. Şi unul din ele ar fi relaxarea de după examen ♥♥♥
Şi acum, la 22:10 mă uit pe HBO la "Nisip însângerat". Nu mă uit, că scriu, dar îl ascult. Genial serial, apropo iar Lucy Lawless provoacă o acţiune fiziologică de salivare:)). Şi mă gândeam că îmi va fi greu să renunţ la roşul din păr. Foarte greu. Pentru că roşul mă diferenţia, eram altfel, eram partea mai nebună din mine. Bine, şi bruneta poate fi aşa, dar brunetul e comun...Mult prea comun. Ştiu, ştiu, am promis, dar va fi greu. Până la urmă, e doar păr, şi totuşi e un accesoriu. E ceva ce te diferenţiază de restul oamenilor de pe stradă. Nu ştiu. Mi se par aşa de comuni toţi, rar mai vezi câte o figură interesantă. Rar vezi o persoană care să exprime ceva prin atitudine, privire, gesturi şi nu în ultimul rând îmbrăcăminte. Nu e un articol scris din dorinţa de a umple pagini virtuale, ci o rugăminte la mai multă originalitate, creativitate, stil, curaj de a purta lucruri neobişnuite care să te reprezinte. Cum e culoarea roşu din păr:D Adevărul e că am promis că nu-l mai vopsesc, dar asta nu trebuie să fie pentru totdeauna, nu?:D
Ce îmi place mie când vine vorba de creativitate sunt elevii de la Liceul de Artă. Adică, dacă ar fi să te uiţi la oamenii ce aşteaptă în staţia de autobus din faţa Teatrului la o oră aglomerată, pe ei îi remarci primii. Unii sunt punkeri, alţii sunt glam-rock, însă nu o să vezi niciodată plictiseală în atitudinea lor. Plictiseală nu în sensul de "Vai, nu am ce să fac, mă plicitsesc" ci în sensul de comun, obişnuit. Şi ce e ciudat, e că pentru mulţi ei sunt nişte ciudaţi. Când de fapt, tot ce fac e să se exprime cum ştiu mai bine.
Sau mai este o categorie de persoane care sunt pata de culoare, creativitate, originalitate în oraş: studenţii străini de la UMF. Da, chiar ei. (credit to Dan). Adică sunt altfel. Băieţii poartă accesorii, altceva decât clasica zgardă de aur de la gât, poartă genţi, culori faine. Fetele sunt bestiale, mie îmi plac tare mult. Până şi cele care trebuie să poarte veştmântul acela religios islamic, care însă nu le acoperă faţa. Până şi ele reuşesc să-l asorteze cu ceva care să le reprezinte şi asta le scoate din anonimat.
Şi articolul de azi vine după o foarte scurtă plimbare prin centrul oraşului, închis cu ocazia Zilelor Tîrgumureşene. Şi evident că erau aceleaşi standuri ce le vedeam şi când eram mică. Aceleaşi gablonţuri, aceleaşi haine de piele, aceleaşi standuri de cărţi, probabil şi aceleaşi feţe. Nu am văzut nimic nou. Şi asta mă face să mă gândesc că nu ne îndreptăm deloc în direcţia cea bună. În fine. Poate cer eu prea mult, dar simt nevoia să-mi fie hrănită dorinţa de noutate:))

About sucking

2011-05-23T22:58:00.007+03:00

*Feeling like a piece of shit at the very moment.
*It seems like things are going from bad to worse.
*And I honestly hate it.
*But my time will come.
*And then I will show them the mistakes they have made.
*But until then, it sucks.
*And I have no ideas to write anymore.
*And this also sucks.
*I guess it's just the period when things like to do this, to suck.
*I'm just saying.
*But anyway.
*My head hurts like hell right now.
*It's like I have a woodpecker inside and it wants to come out.
*And it's annoying.
*Very much.
*And I don't know why I'm writting like this.
*Oh well, I guess I just want to have a longer post.
*But who cares.
*So, I was talking about things that suck.
*Stupid teachers suck, you know.
*Oh oh, and another thing that sucks is when you really learn and you write everyting, and it's still not enough.
*And when you take a headache pill and it doesn't work, that also sucks.
*And when you're so tired that all you can think about is a bed, but you MUST stay awake.
*That sucks too.
*Yeah, and, I know, the communist teaching system sucks.
*And that's a big one.
*And it sucks when superstitions are true.
*Like when you turn around for something, and you know it brings bad luck.
*But you still do that, because you must do a thing.
*But you know what doesn't suck?
*Dreaming.
*Now that's a think you can do all the time.
*And you will never get bored of it.
*And dreams that come true don't suck.

Masquerade

2011-05-08T19:03:00.003+03:00

Cei care mă cunosc ştiu că sunt o persoană curioasă. Şi când spun curioasă, mă refer la vechiul proverb englezesc "Curiosity killed the cat", cu precizarea că eu sunt pisica:D. Aşa că, din plictiseală sau nu, însă în mod categoric din curiozitate am hotărât să fac un mic sondaj de opinie. Bine, hai, e prea mult spus sondaj de opinie, dar am vrut să văd cam cât mai e de interesată lumea de mers la teatru. Şi, Facebook e cel mai bun loc pentru a face un asemenea "experiment".
Scopul era să fac o comparaţie între cât de multe persoane vor alege să meargă la o piesă de teatru stradală, cu actori neexperimentaţi şi câte vor dori să meargă la petrecerea de după spectacol. Nu am dat detalii cu privire la locul unde vor avea loc evenimentele, tocmai pentru a nu influenţa cu nimic deciziile participanţilor. Piesa de teatru se dorea a fi un "remake" al celebrei piese a lui William Shakespeare "Romeo şi Julieta", interpretată de o trupă de tineri actori în devenire, pe o stradă din Tîrgu Mureş. Petrecerea de după ar fi avut aceeaşi temă, "Romeo şi Julieta", într-un club oarecare.
Surprinzător sau nu, au fost mai mulţi cei care doreau să vadă piesa decât cei care doreau să meargă la petrecere. Însă nu mă mir, dat fiind faptul că ar fi fost prima dată, din câte ştiu eu, când s-ar fi interpretat o piesă de teatru în mijlocul străzii, într-o seară frumoasă de mai, începând cu ora 8 şi jumătate seara.
Şi deci, statistic vorbind :)), numerele norocoase la loto 7 din 69 sunt: pentru teatru au spus că doresc să vină 42 de persoane în comparaţie cu 13 care doreau să meargă la petrecere. Şi din aceşti 42 de persoane, pe 18 nu îi aveam în lista de prieteni dă pă feisbuc. Iar dintre cei ce doreau să petreacă, doar pe unul singur nu-l cunoşteam. Doreau să vină la teatru, da' nu erau siguri dacă e liber sau nu 42 de persoane (16 necunoscute) iar la petrecere erau 23 (3 necunoscuţi). Iar cei care, din diferite motive printre care şi cel de neagreare a teatrului, nu doreau să vadă piesa au fost 65 (25 necunoscuţi), în comparaţie cu 36 care nu doreau să vină la petrecere.
Partea bună e că a mers vestea piesei de teatru, pentru că eu am trimis în jur de 300 şi ceva de invitaţii pentru fiecare eveniment, şi m-am trezit cu 497 de persoane care mai trebuiau să răspundă pentru piesă şi 201 pentru petrecere.
Mi-ar fi plăcut ca să răspundă mai multe persoane invitaţiilor primite, pentru că, nu-i aşa, atunci când primeşti un eveniment pe feisbuc îţi scrie acolo RSVP care înseamnă "Respondez s'il vous plait" adică "Răspunde bă, nu fii mistreţ!", că aşa-i frumos şi aşa te-au învăţat la grădi.:D
Da' e bine, din punctul meu de vedere, lumea e încă interesată de teatru, asta doar dacă li se oferă ceva spectaculos, ceva ce nu au mai văzut. Şi pe bună dreptate, că şi eu m-am cam săturat de aceleaşi piese obosite de la teatru, de aceeaşi atmosferă familiară. Şi da, mi-ar plăcea să se facă ceva asemănător cu ce am propus eu, asta pentru că şi teatrul are nevoie de o gură de aer proaspăt.

2011-04-30T20:19:00.023+03:00

Deşi iniţial îmi propusesem să nu mă uit, a fost imposibilă realizarea acestui lucru. Şi asta pentru că, şi eu, ca orice tânără cu fantezii şi idei, am fost îndrăgostită de Prinţul William al Marii Britanii pe vremea când eram mai tânără şi cu mai puţină minte. :D Bine, îndrăgostită e puţin prea mult, dar mi-a plăcut de el. Recunosc, încă îmi place, şi de el şi de fratele său, dar acum toate speranţele mele de a deveni prinţesă s-au spulberat. :))
Mda, să revenim. Şi ziceam că m-am uitat la ceremonie. Foarte frumoasă! Simplă, elegantă, sinceră. Aşa mi s-a părut mie. Ah, şi să nu uit, de bun-gust. Nu ca rahaturile astea turceşti ce se practică la noi, cu taraful care îţi cântă când rupe colacul de-asupra capului miresei, şi cu "hora" dintre blocuri. Mă laaaaaaşi? Mereu am zis că atunci când o să mă căsătoresc ori fac o nuntă tradiţională românească, şi asta implică purtarea de costume naţionale şi cu tot tacâmul, ori fac o nuntă simplă, elegantă, fără bazaconii de care se practică azi. Şi neapărat fără taraf. Şi dacă e să fie şi religioasă, o să am cor şi o să-i spun preotului să o scurteze la maxim, că Dumnezeu o să se plictisească până ascultă toate predicile alea, asta dacă nu s-a plictisit deja, că şi-a cam întors faţa de la credincioşii săi....
Aşa. Precizie elveţiană aş spune în ceea ce priveşte organizarea, dar a fost doar precizie britanică pentru că prinţii William şi Harry au întârziat câteva minute la plecarea din Palatul Buckingham. În rest, organizarea a fost excepţională. O singură scăpare au avut, în momentul în care pe drumul dintre Westminster Abbey şi Palatul Buckingham unul dintre cai a căzut deoarece, fiind pe margine, pe partea cu spectatorii, s-a speriat, probabil de zgomotul făcut de aceştia. Ceea ce e normal, dat fiind faptul că acei cai nu trec zilnic prin asemenea evenimente şi nu sunt obişnuiţi cu o asemenea poluare fonică. Ba mai mult, cailor ce au tras trăsura în care s-au aflat Catherine şi William li s-au pus imagini cu mulţimi care se agită şi zbiară tocmai pentru a nu se speria, ceea ce s-a cam întâmplat, pentru că dacă revedeţi momentul plecării de la catedrală către palat, veţi vedea că bidivii aflaţi pe partea cu publicul se fereau de zgomot.
Înainte de mult aşteptata rochie de mireasă, trebuie menţionat faptul că am văzut unele dintre cele mai frumoase, cele mai excentrice şi cele mai urâte pălării.
Să începem. Printre cele mai frumoase pălării se numără cea a Prinţesei Letizia a Spaniei:

şi cea a actriţei Sophie Winkleman:

Printre cele mai excentrice se numără cele ale Prinţesei Beatrice, verişoara Prinţului William:

Iar printre cele mai urâte se numără cea a lui Chelsy Davy, prietena Prinţului Harry, pălărie ce pare făcută din staniol:

şi cea Reginei Margrethe a doua a Danemarcăi:

Pălăriile verişoarelor Prinţului William, Kitty, Eliza şi Amelia Spencer, fiicele fratelui regretatei Prinţese Diana, Earl Spencer, au fost superbe:

Pălăria Reginei:

O apariţie absolut încântătoare au fost soţii Beckham:

Îmi plac pantofii Victoriei:D:D:D:D:D:D
Şi să trecem la protagonişti. Cel mai mult şi cel mai mult mi-a plăcut momentul în care William stătea în faţa altarului şi Harry, care stătea lângă el s-a întors în momentul în care Catherine venea alături de tatăl său, i-a şoptit ceva la ureche, gest urmat de un zâmbet din partea lui William. Mă gândesc că i-o fi şoptit că are o mireasă pe cinste şi că noaptea nunţii va fi fantastică?!?:)) Apoi, un alt moment haios din catedrală a fost cel cu inelul care nu vroia să intre pe degetul viitoarei prinţese sub nici un chip şi a trebuit să fie practic, îndesat. :D
Amândoi au fost superbi, şi le stă bine împreună:

Mult aşteptatul sărut de la balconul Palatului Buckingham l-am ratat, n-am fost pe fază, aşa că l-am văzut doar la ştiri şi în poze:

Rochia de mireasă cred că deja ştie toată lumea că a fost creată de Sarah Burton, designer-ul casei de modă Alexander McQueen, având o trenă de 2,70 metri şi arătând spectaculos:

Tortul cu fructe:

Şi al doilea tort, comandat de William, preferatul său din copilărie, clasicul tort cu ciocolată:

Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că au băgat copaci în Catedrala Westminster. Mă întreb oare cum au văzut oamenii care se aflau în spatele lor?...
Printre plantele folosite la nuntă s-au aflat şi patru tipuri specifice Regatului Unit: trandafirul englezesc, ciulinul scoţian, narcisa galeză şi trifoiul irlandez.
Să nu uit de a doua rochie a lui Catherine, creată tot de Sarah Burton:

Mie mi-a plăcut. Enorm. :D

Dedicaţie, fără număr, fără număr

2011-04-26T12:34:00.003+03:00

Look inside,
Look inside your tiny mind
Now look a bit harder
Cause we're so uninspired,
so sick and tired of all the
hatred you harbor

So you say
It's not okay to be gay
Well I think you're just evil
You're just some racist who
can't tie my laces
Your point of view is medieval

Fuck you
Fuck you very, very much
Cause we hate what you do
And we hate your whole crew
So please don't stay in touch

Fuck you
Fuck you very, very much
Cause your words don't translate
And it's getting quite late
So please don't stay in touch

Do you get,
Do you get a little kick out of
being small minded?
You want to be like your father
It's approval your after
Well that's not how you find it

Do you,
Do you really enjoy living a
life that's so hateful?
Cause there's a hole where
your soul should be
Your losing control of it and
it's really distasteful

Fuck you
Fuck you very, very much
Cause we hate what you do
And we hate your whole crew
So please don't stay in touch

Fuck you
Fuck you very, very much
Cause your words don't
translate and it's getting
quite late
So please don't stay in touch

Fuck you, fuck you, fuck you
Fuck you, fuck you, fuck you
Fuck you

You say,
You think we need to go to war
Well, you're already in one
Cause it's people like you
That need to get slew
No one wants your opinion

Fuck you
Fuck you very, very much
Cause we hate what you do
And we hate your whole crew
So please don't stay in touch

Fuck you
Fuck you very, very much
Cause your words don't
translate and it's getting
quite late
So please don't stay in touch

Lily Allen - Fuck you

Extraterestru

2011-04-10T22:59:00.005+03:00

M-am tot gândit dacă să scriu despre clipul ăsta, şi cred că ideile geniale nu trebuie să se piardă, aşa că, să începem.:D

Versurile vorbesc despre o altfel de iubire, dusă la un alt nivel, cosmic chiar, în care sentimentele se contopesc mai ceva ca firele de energie din plasa Universurlui. (da, m-am uitat la o emisiune despre Univers pe Nat Geo)
Însă clipul depăşeşte graniţele versurilor şi merge mai departe. Părerea mea e că e un clip revoluţionar, care încearcă să atragă atenţa asupra situaţiei planetare actuale. E futuristic, însă, în acelaşi timp prezintă într-un mod artistic situaţia globală, plină de cruzime faţă de fiinţele a căror denumire în latină nu începe cu Homo Sapiens, plină de sentimentul distrugerii, plină de ură.
Clipul începe apocaliptic, cu o planetă înecată într-o mare de resturi, o melodie lentă în surdină şi cu un astronaut rănit în care mai există o scânteie de viaţă, astronaut care pare de pe altă planetă, dacă e să judecăm după costumul pe care îl poartă.
Apoi apare un alt astronaut călător prin spaţiu care utilizează o consolă pe al cărui ecran se pot vedea imagini ale continentelor terestre. Însă, plutind prin Universul infinit apare un extraterestru care se metamorfozează constant şi care, ulterior, aterizează pe planeta răvăşită de la începutul clipului şi îl întâlneşte pe astronautul rănit. În timpul călătoriei sale prin Univers, pe fundal sunt proiectate imagini ale vieţii de pe Pământ: descompunerea naturală a organismelor animale, topirea gheţurilor polare, explozii, războaie, fenomenul de selecţie naturală, naşterea umană etc. Atmosfera de pe planetă e una sobră, lumina binefăcătoare a Soarelui lipseşte cu desăvârşire, parcă poţi simţi aerul încărcat cu praf. Prezenţa extraterestrului pare că intensifică scânteia, iar simpla atingere este suficientă pentru a-l reînvia pe astronaut. S-ar părea că astronautul era în modul de "screensaver" şi, doar la o atingere îşi reia toate funcţiile vitale. Şi, exact ca în "Albă ca Zăpada" (care, apropo, are şi ea sensurile ei ascunse, da' nu mă apuc acum să le înşir), sărutul, expresia fizică a sentimentului, este capabil să-l elibereze pe acesta de costumul său, ce poate fi asemănat cu o carapace în care fiecare se refugiază când are probleme ce i se par greu de trecut. Ceea ce rămâne după ce costumul a fost înlăturat nu e ceea ce te-ai fi aşteptat, având în vedere că în momentul în care se apropie de astronaut, extraterestrul îi şterge viziera de la cască, şi în interior se poate vedea o fiinţă umană. Este de fapt un albinos, însă nici măcar azi, albinoşii nu sunt văzuţi ca fiind umani în unele triburi africane şi sunt obligaţi să se izoleze de restul. Apoi se întâmplă ceva cu totul neobişnuit. Extraterestrul îşi pune o pereche de ochelari şi se relevă în adevărata lui natură. Detaliile te dau cu totul peste cap. De exemplu, pe cutia în care sunt puşi ochelarii scrie "Human sunglasses Circa 2011", iar lângă cutia cu ochelari e o altă cutie ce conţine scheletul unei păsări şi pe care scrie "pi-ge-on: A common bird, went extinct 2030".
Finalul este fenomenal, cele două fiinţe se ţin de mână şi întâmpină împreună un nou răsărit, în timp ce întreaga planetă revine la viaţă.

Aş spune că acest clip, pe lângă faptul că încearcă să atragă atenţia asupra dezastrelor de pe Pământ, el vrea şi să promoveze diversitatea umană. Adică, un extraterestru şi o fiinţă aparent umană par făcuţi unul pentru celălalt, în timp ce unul din ei străbate distanţe uriaşe pentru a ajunge la perechea sa, celălalt intră în modul de aşteptare, conservându-şi energia pentru momentul în care îi va sosi perechea. Aş spune şi că iubirea învinge orice fel de graniţe, adică iubirea poate fi şi extraterestră, dar parcă sună prea exagerat şi forţat.
În ceea ce priveşte picioarele de căprioară care sunt dezvăluite după ce extraterestrul îşi pune ochelarii umani, părerea mea e că vor să sublinieze fragilitatea umană, dar în acelaşi timp forţa, pentru că, armele de apărare cele mai bune ale unei căprioare şi care o ajută să scape de primejdii sunt picioarele.

Machiajul, efectele speciale, acurateţea cu care e redat Universul, contopirea cu personajele fac din clip unul cu totul deosebit. Şi deşi unii o compară cu GaGa, nici măcar nu pot fi comparate, pentru că, în timp ce GaGa face clipuri ca să şocheze, care mie nu-mi inspiră nimic, Katy Perry colaborează cu oameni inteligenţi şi transmite ceva prin clipurile sale. Aşa că, personal, îmi place la nebunie clipul, mesajul pe care îl transmite, dar şi versurile sunt bunicele. Plus, melodia se termină cu "extraterestrial":D

Spirit in the sky

2011-04-10T14:54:00.003+03:00

Am ales titlul ăsta pentru că-mi place piesa:D

Şi să revin la ce vroiam să scriu azi, pentru că tot mi s-a cerut să găsesc un subiect despre care să scriu. Aşa că, dacă vrei, articolul ăsta îţi e dedicat:))

Facebook. Această carte a faţadelor, această agendă a popularităţii atât de iubită şi în acelaşi timp urâtă. Utilă, ce-i drept, da' dacă e folosită în exces duce la moartea neuronilor. Şi cum doar unii neuroni se pot regenera, şi anume doar cei olfactivi, şi ghici cine a răspuns corect la întrebarea unui student de anul doi, cu privire la regenerare neuronală:)) (îmi gâdilă ego-ul chestia asta:)) ).

În fine, să revenim la Facebook. Am primit, deja de două ori, mesaje prin care sunt rugată, cu disperare, să accept în lista de prieteni doi indivizi, pe care nu îi văzusem în viaţa mea pentru că sunt din alte oraşe. Adică, puteam să-i am în faţă, chiar dacă îi aveam în lista de prieteni de pe Facebook şi să nu ştiu cine sunt. Şi mi s-a spus că, măcar dacă nu vreau să-i accept, să le dau "Not now". Însă faza cu "Not now" e că ei îţi vor putea vedea profilul, chiar dacă e privat. Deci da, "Not now" e exact ceea ce pare. Adică, nu te cunosc, îţi spun că nu vreau acum, dar ne putem întâlni, mă poţi vedea, te pot vedea.
Personal, deocamdată, am 406 prieteni pe Facebook, da' măcar îi cunosc faţă în faţă, cu mici excepţii în ceea ce priveşte cluburile, oameni celebri şi unii fotografi. În rest, îi ştiu pe toţi. Da' nu sunt la fel de convinsă că cei care au peste 1000 de prieteni pot spune că îi ştiu. Adică, hai să fim serioşi. Sigur îi cunoşti pe individul din Bangladesh, sau pe ăla din Istambul, care îţi lasă comentarii la poze de genul: "I looooooove this photo and some one loves it too....wait he will comment lol". Adică, pe bune? Bine, ăsta e destul de simpluţ "comentul", da' sunt destule rahaturi verbale pe care le pot debita unii. Bun, înţeleg să fii persoană publică, să ai cont de Facebook şi să ai miliarde de oameni (adică 5000, că doar atât îţi dă voie, măcar sunt cât de cât realişti) la Friends. Da' să fii, de exemplu, student, şi să ai 2000 şi ceva de oameni în listă e ridicol. Nu ai cum să cunoşti atâţia oameni. Nici măcar nu foloseşti atâtea cuvinte în vocabularul de zi cu zi, d-apoi să-i ştii pe toţi.
Şi văd cum zilnic sunt oameni pe Facebook care dau "Cutare is now friends with...." şi apare o listă de enşpe persoane. Nu e normal şi nici sănătos. Şi când te uiţi cam ce oameni sunt, vezi الملاك الحنون, Abdelhamed Mohamad, محمود حافظ tigeer etc. WTF? Tu chiar îţi laşi informaţii personale, poze, postări aşa, la întâmplare? Sau, mai sunt oameni care acceptă prieteni, aşa, la întâmplare. De exemplu, ştiu câţiva oameni care au în lista de prieteni persoane pe care eu le cunosc, dar ei nu le-au văzut în viaţa lor.....Aş spune LOOOOOOL, da' e cam demodat, aşa că o s-o dau pe "fatăăăăă", o altă expresie care e folosită ca semn de puncuaţie, la fel cum e şi "în pula mea" sau "să-mi bag pula".
Nu, nu sunt antisocială, da' există totuşi o limită subţire a obsesiei de social, pe care unii o trec încet şi pe nesimţite şi asta dăunează grav sănătăţii.

Şi asta e piesa. Enjoy!:D

România, te iubesc!

2011-04-05T11:51:00.006+03:00

Nu, de fapt nu te mai iubesc. Nici nu mai vreau să încerc să mă chinui să te iubesc, pentru că nu are nici o şansă relaţia asta. Am tot încercat până acum, că nu o să te las, că dacă te las mă voi întoarce, dar nu mai merge. Nu te mai suport, şi nu mai suport paraziţii ce trăiesc pe spinarea ta! M-am săturat să încerc să te deparazitez, să îi alung, să îi schimb, şi am zis că poate dacă mai corup pe cineva să mă ajute, o să reuşesc să te scap de rău. Da' nu merge...
Păi uite, sunt sătulă să văd autobuze pline de oameni. Adică, psihologic, se consideră că fiecare om are un spaţiu propriu şi personal în jurul său, de câţiva centimentri. Iar dacă intri în acst spaţiu, deja devine incomodă situaţia, oamenii încep să se foiască, respiraţia se accentuează, şi e normal, e spaţiul "de protecţie" al fiecăruia. Şi m-am săturat să-mi fie invadat acest spaţiu doar pentru că nu se pot băga mai multe autobuze!!!
M-am mai săturat să văd lipsa acută a primilor ani de viaţă, când se presupune că ar trebui să înveţi cam cum e, cam ce e bine să faci şi ce nu. În primul rând nu e bine să te scobeşti în nas pe stradă. Apoi, nu e bine să-ţi aranjezi "bijuteriile" pe stradă. Nu e bine să scuipi, să arunci mizerii pe jos, să loveşti mizeriile de pe jos. Nu e bine să te comporţi ca un sălbatic ce vede pentru prima dată oraşul.
M-am săturat de politicieni demagogi. Când mă gândesc că şi eu vroiam să fac Ştiinţe Politice (şi poate că încă vreau, nu mi-am mai pus întrebarea:)) ) îmi vine să-mi dau palme. M-am săturat să se facă experimente pe oameni: din punct de vedere politic, economic, medical, educaţional, social, psihologic. M-am săturat să văd cum sunt luate decizii tâmpite de către nişte dobitoci cu 8 clase.
M-am săturat să respir prostie, oriunde mă uit în jur, văd feţe tâmpe. Da, bine, unii nu au făcut şcoală pentru că nu au avut posibilităţi, dar după ce ţi-ai luat o slujbă, nu e atât de greu să mai citeşti o carte-două, să mai deschizi o revistă de cultură, nu doar să citeşti tabloide stupide şi să te uiţi la poze cu "Fata de la pagina 5". M-am săturat de mofturi de copii crescuţi în puf, care cred că li se cuvine totul.
Mi-e silă să mai văd ţigani. Şi prin ţigani mă refer strict la cei care nu muncesc, nu produc nimic, sunt nişte paraziţi, fură, omoară, se cred şmecheri, nu plătesc taxe. Mi-e lehamite să văd că deţinuţii o duc mai bine decât bolnavii din spitale. Şi pentru că tot sunt în domeniu, mi-e silă să văd cum DESFIINŢĂM SPITALE CA SĂ FACEM AZIL DE BĂTRÂNI!!!
M-am săturat să văd cum îţi pleacă valorile, să văd că rămâi cu rebuturile, însă, poate îţi meriţi soarta. Îmi pare rău pentru cei ce vor rămâne aici şi nu pot pleca din cauza unor probleme diverse. Mi-ar plăcea ca toţi oamenii buni, muncitori, harnici să plece, să vedem cum se vor descurca restul. Nu se vor descurca, pentru că n-ar şti cum.
Mi-a ajuns să văd cum alte ţări se dezvoltă, le ies crizele, numai noi regresăm, mergem înapoi, involuăm. Mi-a ajuns până peste vârful urechilor ca tu să fii luată în batjocură, să fii codaşă tot timpul, să fii copilul sărac şi orfan.
Aşa că, România, păcat că ai peisaje şi locuri splendide (care nu sunt întreţinute, pentru că de banii europeni trebuie să cumpărăm perdele pentru Ministerul turismului), păcat că ai o istorie demnă de invidiat, că ai parte de o populaţie....
Şi România, şi eu o să fiu printre cei care te vor părăsi, chiar dacă mă doare, da' nu mai suport să te văd în halul ăsta. Eşti ca o nevastă plină de vânătăi, bătută de soţul ce a venit beat de la crâşma de peste drum.

2011-03-29T13:24:00.002+03:00

You are one of God's mistakes,
You crying, tragic waste of skin,
I'm well aware of how it aches,
And you still won't let me in.

Now I'm breaking down your door,
To try and save your swollen face,
Though I don't like you anymore,
You lying, trying waste of space.

Before our innocence was lost,
You were always one of those,
Blessed with lucky sevens,
And the voice that made me cry .
My Oh My.

You were mother nature's son,
Someone to whom I could relate,
Your needle and your damage done,
Remains a sordid twist of fate.

Now I'm trying to wake you up,
To pull you from the liquid sky,
'Cause if I don't we'll both end up,
With just your song to say goodbye.
My Oh My.

A song to say goodbye...

Before our innocence was lost,
You were always one of those,
Blessed with lucky sevens,
And the voice that made me cry.

It's a song to say goodbye...

Bare necessities, Old Mother Nature's recipes

2011-03-27T00:26:00.002+02:00

Look for the bare necessities
The simple bare necessities
Forget about your worries and your strife
I mean the bare necessities
Old Mother Nature's recipes
That brings the bare necessities of life

Wherever I wander, wherever I roam
I couldn't be fonder of my big home
The bees are buzzin' in the tree
To make some honey just for me
When you look under the rocks and plants
And take a glance at the fancy ants
Then maybe try a few

The bare necessities of life will come to you
They'll come to you!

Look for the bare necessities
The simple bare necessities
Forget about your worries and your strife
I mean the bare necessities
That's why a bear can rest at ease
With just the bare necessities of life

Now when you pick a pawpaw
Or a prickly pear
And you prick a raw paw
Next time beware
Don't pick the prickly pear by the paw
When you pick a pear
Try to use the claw
But you don't need to use the claw
When you pick a pear of the big pawpaw
Have I given you a clue ?

The bare necessities of life will come to you
They'll come to you!

So just try and relax, yeah cool it
Fall apart in my backyard
'Cause let me tell you something little britches
If you act like that bee acts, uh uh
You're working too hard

And don't spend your time lookin' around
For something you want that can't be found
When you find out you can live without it
And go along not thinkin' about it
I'll tell you something true

The bare necessities of life will come to you

Leapşa mureşeană

2011-03-20T16:39:00.005+02:00

Am primit de la Mihai sarcina de a scrie despre blogeri mureşeni. Şi ca să-mi onorez "comanda" ia să scriu despre ei.:D

Şi o să încep cu o întrebare: Unde ieşim în Mureş? despre care am mai scris, dar văd că nu se satură lumea de reclamă pe gratis şi mai vrea:)) Blogul e fenomenal, e practic ghidul complet al evenimentelor din oraş, actualizat şi bine pus la punct. Echipa din spatele blog-ului e faină, pentru că se simte că se înţeleg. Şi subiecte de scris vor avea mereu, pentru că toată lumea ştie ce oraş petrecăreţ este Tîrgu Mureşul:D

Andrei e un personaj atipic din România. Dar în sensul bun. Adică face parte din categoria oamenilor care vor şi ar putea dacă ar avea cu cine şi cu ce. Scrie bine, scrie amuzant, are idei bune şi opinii conturate cu grijă. Scrie despre viaţă, despre lume, despre filme, scrie despre ce-i trece lui prin cap. Principalul e că scrie bine. Şi să nu uităm de ironia fină acumulată de-a lungul anilor.

Anatomia lui Doris e un nou film care rulează în cinema. Şi pe de-asupra e un film bun, nici nu poate fi comparat cu "Anatomia lui Grey". Doris scrie despre orice şi ce-mi place la ea e că debordează de aciditate. Dacă ar fi să o compar cu Andrei, aş spune că fiecare e acid în felul lui, şi că trebuie să ai ceva în cap să poţi înţelege unde bate fiecare.:D Ah, şi ideile mele şi ale lui Doris cam seamănă, şi asta e fain pentru că deşi gândim la fel, scriem diferit:D (nu ştiu unde vroiam să ajung cu asta, dar în fine) Doris e bună la scris, îmi place să o citesc, e amuzantă, şi e populară pe facebook:D

Pe Irina am început să o citesc de puţin timp, dar îmi place. Adică no, ar fi culmea să nu-mi placă, din moment ce îmi e tuşică:)) E extrem de amuzantă în scris şi nu mă pot opri din râs când citesc ce-a mai gătit virtual!!!

Varza îmi place tare mult, dar aş fi şi mai încântată dacă Ella ar scrie mai des, pentru că e o pată de verde în lumea blog-urilor. Şi nu numai de verde (în sensul de proaspăt) ci şi o pată de sensibilitate şi gingăşie.

Ruxi scrie despre modă, parfumuri, stiluri vestimentare. De fapt, nu scrie, pentru că o imagine face cât o mie de cuvinte, aşa că ea a ales să-şi ilustreze gândurile prin poze. Păcat că nu postează mai des, pentru că poate şi are cu ce (idei):D

Ana e încă un copil mic în lumea blog-urilor şi mai are o grămadă de învăţat. Trebuie să se cizeleze şi să se familiarizeze cu tot ce presupune blogging-ul. Însă nimic nu e imposibil, şi totul se învaţă, aşa că mult spor.

Ultimul blog, dar nu cel din urmă, care se încadrează la categoria "Blog-eri mureşeni" este cel al lui Sergiu Cioban. Sergiu e activ şi pe blog, dar şi pe facebook. Însă ce postează el pe blog este doar "preludiul" a ce se găseşte pe site-ul lui sau pe profilul de facebook.

Nu cunosc mulţi blog-eri mureşeni, să-mi fie ruşine pentru asta, însă timpul (care de fapt nici nu există) nu mă lasă în pace şi mă tot sâcâie, şi poate că aşa, acum că s-a făcut şi grup pe facebook, o să ajung să-i cunosc.:D

Leapşa merge la Andrei, la Doris şi la Irina

Japan, my love

2011-03-12T10:01:00.006+02:00

-Steagul Japoniei-

-Tokyo-

-Floarea de cireş, simbol naţional-

-*Sub podul Mannen la Fukagawa*, pictuă de Katsushika Hokusai, cel mai mare pictor naţional-

-Templul Kinkakuji din Kyoto-

-Geisha - cele mai rafinate femei din lume- (a nu fi confundate cu cele numite *curtezane*, care erau femeile ce se dedau la acte sexuale cu oricine)

Sunt cu sufletul alături de Poporul Zeilor, să treacă în forţă peste dezastrul ce s-a abătut asupra lor, dar să nu uite că acela e teritoriul zeilor şi trebuie să-l reconstruiască şi mai frumos decât era...

Let's talk about...

2011-03-07T21:34:00.009+02:00

...sex baby, let's talk about you and me...şi nu ştiu de ce scriu versurile din melodia aia care aproape tot timpul o bagă pe Europa FM, da' în fine:D
Ideea e că sunt mult de spus, comentat, scris, bârfit, şuşotit, ciript, lătrat şi ce mai vrea lumea să facă în legătură cu mutările, mai mult sau mai puţin strategice, ale distinşilor profi, asistenţi, spălători de organe, oameni cu glume proaste în program şi care se cred la un stand-up comedy, ale oamenilor ce se chinuie să fie jmecheri fără să le reuşească şi alte definiţii luate direct din cartea "Cum să fii jmecher la UMF?".
Hai să vedem cum poţi să fii un asemenea exemplar. În primul rând, intri pe uşa din faţă ca să te vadă clasa muncitoare că tu poţi şi ai cu ce. Şi nu intri oricum, ci cu pieptu' scos la înaintare şi cu doi nasturi descheiaţi că de, podoaba pectorală tre să se vadă. În al doilea rând, te aşezi cu fundul pe masă. Şi nu orice masă, ci aia pe care a picurat aproape în fiecare oră formol, pentru că, nu-i aşa, ne aflăm într-o sală de disecţie. Această sală de disecţie presupune existenţa unor recipiente ce conţin substanţe care put şi care te menţin tânăr aka formol, în care se găsesc nişte organe, din care, dacă le iei de la animale, faci tocăniţă. În al treilea rând, trebuie să zici ceva, pentru că nu se poate să nu vrei să-ţi etalezi inteligenţa dobândită de-a lungul anilor. Şi Doamne-feri ce poţi să etalezi, dintr-un onomatopeu într-altul.
După ce ieşi din sală, pentru că, nu-i aşa, ca asistent, preparator, spălător de organe, îţi permiţi să intri şi să ieşi când doreşte sufleţelul tău, chit că-i deranjezi pe fraierii din anu' unu' care se chinuie să-şi stoarcă creierii şi să-şi amintească ce mama dracului au citit despre ductul toracic.
Când revii în sală, nu mai intri pe uşa din faţă, acum îţi permiţi să intri şi pe aia din dos. Că tu eşti mare, mare, mare rezident în anu' unu. Şi este o vorbă englezească "You should sometimes stop and smell the roses", pe care o aplici, chiar dacă trandafirii nu-s ai tăi şi nici măcar nu te afli într-un parc (ce ţi-aş fi aplicat o perversă ca pe Târgu' Ocna de n-aş fi dat probabil cu tine examenu') Şi mai şi exclami "Ce flori frumoase" în batjocură, sufletule! După ce deja poporul muncitor te cunoaşte, te duci şi iei în primire obiectul muncii, adică omu' ţinut în formol 5 ani şi ciopârţit de noi şi alţii, pentru noi şi alţii. Asta nu înainte să mai bolboroseşti ceva, probabil vreo incantaţie, fiind prea cuprins de spiritul de şaman ce ştim că zace în tine, pentru că altfel nu-mi explic îngâmfarea cu care eşti înzestrat.
O mare grămadă de bla bla bla neinteresantă, când noi trebuia să zicem lecţia, în loc să ne fie explicată, bla bla bla, alte discursuri despre cum ar trebui să învăţăm în fiecare zi, mai ales la anatomie, de parcă restul materiilor ar fi nişte idioţenii neimportante. E drept că de anatomie o să te foloseşti cel mai mult, dar mai scutiţi-mă de morală, că aia mi-o ştiu face în fiecare zi, de exemplu acum, că în loc să citesc despre formarea embriologică a cordului, eu stau şi scriu despre cum natura a greşit locul câtorva baze azotate din ADN-ul unora.
Apoi, după ce le dai indicaţii unor domniţe din anul doi despre cum trebuie să scoată inima din bietul om care nu a ştiut ce-l aşteaptă după ce-şi dă duhul, începi să debitezi iar nişte idioţenii. Cum ar fi "Păpuşă, unde îţi e boneta?" sau "Astea sunt doar scuze, peste tot numai scuze" etc. "Păpuşă" sa-i spui la aia de pe centură când mergi să o agăţi. Ah, plus că, pe mine m-o învăţat mama, şi probabil şi tata doar că nu mai ţin minte, că doar ciobanii la stână fluieră. Hmmmm, asta îmi răspunde la multe întrebări.
În timp ce se chinuia o domniţă cu inima aia, tu vii frumos, te aşezi pe un scaun şi începi:
1.Vouă vă place medicina?
2.Dacă nu învăţaţi 24/24 de ce aţi mai dat la medicină?
3.Sunteţi siguri că asta vreţi să faceţi?
4.De ce n-aţi citit?
5.De ce n-aţi citit?
şi.. 6. De ce...n-aţi citit? (sursa: Blogul lui Doris) Răspunsurile se află tot acolo, nu le mai scriu, pentru că seamănă cu răspunsurile pe care le-aş fi dat şi eu. Şi toate aceste întrebări puse pe un ton care se vroia ironic, inteligent, sarcastic. Se vroia, subliniez! Păcat că nu i-a reuşit, dar ce să-i faci, nu toţi putem fi perfecţi. Toate astea venite de la un novice (mucea, pentru cei mai puţin rafinaţi) care tocmai ieşise din amfiteatrele facultăţii. Şi ce m-a dat pe spate a fost replica spusă pe acelaşi ton "Maestre Richi, poţi să te faci spălător de....organe".
Radio Erevan răspunde: Mdaaaaaaa...
Să nu fiu înţeleasă greşit; tot respectul pentru om că a ajuns ce şi-a dorit şi unde şi-a dorit, da' puţin respect şi pentru studentul ăla mic şi rătăcit printre noţiunile medicale, pentru că o să crească şi el şi atunci să vezi ce n-a văzut Parisul. Pentru că, din câte ştiu eu, n-a murit nimeni din cauza respectului. Sau da?

2011-03-06T16:37:00.003+02:00

Back into business, with more energy than you could ever imagine!

2011-03-03T22:26:00.002+02:00

What the....!?!?!

2011-02-27T16:41:00.006+02:00

Încă de la o vârstă fragedă am fost conştientă de faptul că sunt puţin cucu. În sensul că mă agit pentru toate chestiile, fac urât dacă ceva nu-mi iese bine, sunt oldschool în ceea ce priveşte unele obiceiuri, pe scurt, sunt o ciudăţică ce uneori trăieşte în lumea ei. Dar nu cred că e un lucru rău, adică decât să fiu ca restul, care sincer, se comportă ca nişte oi, aleg să fiu altfel.
Îmi place că românii se distrează din orice: că e ziua vecinului de la 5, că i-a murit soacra, că a fătat pisica lui Ghiţă, pentru fiecare lucru mărunţel, românul petrece. Iar dacă nu are un motiv de fericire, bea ca să-şi aline supărările. Iar dacă nici motiv de supărare nu are, nici de fericire, el tot bea. Asta îmi aduce aminte de cârciuma de lângă bloc, care e plină încă de la 7 dimineaţa, şi cât sunt de scârboşi oamenii ăia. Cum să stai frate, să faci coadă la cârciumă aşa devreme?
Aşa, revenind la problema mea, din multele pe care le am, pentru că deh, oamenii proşti, inculţi, incapabili, imaturi, tâmpiţi, retardaţi şi cu sufletul negru au extrem de multe probleme. Foarte multă lume îmi zice: "Lasă, că o să treacă studenţia şi o să-ţi pară ţie rău". Pentru ce, fraţilor? Pentru că nu m-am dus la nu ştiu ce petrecere tâmpită? Pentru că "nu ies să mă distrez"? Da' fac ceva pe distracţia aia, că dacă aş ieşi, ştiind că n-am repetat nu ştiu ce rahat de materie pentru şcoală, sau că n-am făcut anumite lucruri care erau pe listă, nici nu m-aş putea distra. Adică, eu nu-s genul de om care să înceapă ceva şi să nu ducă la sfârşit. Nu pot! Ştiu, sunt conştientă că uneori nu-i sănătos ce fac, da' nu pot să ies, ştiind că biochimia aşteaptă să fie repetată. Adică, în pana mea, m-am săturat să mi se spună lucrul ăsta. Unii dintre noi au pitici pe creier şi trebuie acceptaţi aşa cum sunt. Iar dacă lumea nu vrea să-i accepte, n-are decât să se ducă dracului lumea cu petrecerile ei, că doar n-or fi astea ultimele petreceri de pe planetă. Prefer să petrec atunci când o să am chef de petreceri, şi nu o să mă mustre conştiinţa pentru unele chestii!
Aşa că mergeţi dracului ăia care repetaţi rahaturile astea, nu toţi suntem la fel!

Idei:D

2011-02-26T18:56:00.005+02:00

Îmi ştergeam azi praful şi, pentru că, întotdeauna creierul meu funcţionează la capacitate maximă indiferent ce fac, mă gândeam că aş putea să le scriu o scrisoare oficială celor de la Muzeul Louvre din Paris şi să mă lase să stau singură în muzeu timp de trei zile, ca să pot să-l vizitez pe tot. Pentru că atunci când am fost în Franţa, am avut doar trei ore la dispoziţie ca să mă învârt prin el, şi n-am văzut nici măcar sfertul sfertului. Şi, pentru mine e frustrant. Dar, dacă mi-ar da voie să fac chestia asta, ar câştiga o grămadă de bani. În primul rând din publicitate, apoi ar fi o mulţime de interviuri de pe urma cărora ar putea să creară bani. Ar mai fi, din câte ştiu eu, primul muzeu care să facă chestia asta. Apoi, banii ar mai veni din sponsorizări, firmele ar sponsoriza muzeul, iar acesta, în decursul celor trei zile poate să le afişeze reclamele în interiorul muzeului (pentru că reclamele sunt doar în holul cel mare şi atât).
Şi da, ştiu că ar pierde foarte mulţi bani, pentru că muzeul ar fi închis trei zile, dar ar câştiga mult mai mult de pe urma unei asemenea campanii.
Plus că eu aş fi monitorizată constant, ca să vadă că nu fac nici o stricăciune, sau nu fur nimic. Bineînţeles că o să plătesc biletul pentru fiecare zi de şedere. Şi n-o să dorm, cum să dormi când ştii că tot Louvre e al tău pentru trei zile?!?!?!?!?
Ar fi fabulos!!! Şi ar mai face şi o faptă bună: m-ar face pe mine fericită!:D
Deci, înainte de vacanţa de vară o să le scriu într-o franceză impecabilă şi o să-i rog aşa de frumos, încât n-o să mă poată refuza. :D
Ştiu că-s nebună şi că nu-s cu toate doagele la locul lor, da' ar fi extraordinar să mi se îndeplinească dorinţa şi să fiu şi eu împăcată că am văzut tot Louvre.

Parfum

2011-02-20T19:28:00.007+02:00

Mă gândeam azi că oamenii se parfumează pentru a mirosi bine. Pentru a-şi masca propriul miros. Pentru a fi plăcuţi de alţii. Oamenii folosesc parfum pentru a seduce, pentru a impresiona, pentru a da bine. Orice produse cosmetice folosim, ele au parfum. Ne place să mirosim bine. Strâmbăm din nas când un miros nu ne încântă mucoasa olfactivă, sau când, să zicem, cineva nu s-a dat cu parfum. Însă tot ce atingem, tot pe ce punem mâna se impregnează cu propriul nostru miros şi nu cu parfumul săpunului sau al cremei folosite. Şi asta ne face unici, pentru că fiecare are un parfum propriu, pe care ne chinuim atât de mult în fiecare zi să-l mascăm. Desigur, societatea actuală are anumite pretenţii în ceea ce priveşte parfumurile degajate, şi e practic imposibil de acceptat ca o persoană să nu "miroasă bine". Şi mă întreb de ce? De ce ne chinuim atât să fim pe placul celorlalţi, de ce vrem să le câştigăm aprecierea atât de tare? De ce favorurile, serviciile le facem doar celor care ne sunt simpatici, şi nu putem să ne comportăm la fel faţă de toţi?
Mie îmi place ca atunci când cumpăr o carte, să zicem, să o frunzăresc, să-i simt mirosul natural, mirosul pur, nealterat de alte parfumuri. E un sentiment de pierdere absolut, în care te cufunzi într-o mare de sentimente indescriptibile. Şi îmi mai place să fac încă o chestie. Atunci când împumut lucruri de la cineva le miros. Ştiu, pare ciudat, chiar a comportament de psihopat pentru unii, dar nu şi în viziunea mea. Să simţi mirosul persoanei dragi răsfoind un caiet al respectivului, e ca o apropiere într-un plan mai profund. Şi am spus de caiet şi nu de haine, pentru că hainele se impregnează cu parfumul folosit, şi nu mai are farmec aşa.

Sunt obsedată de o carte. Se numeşte "Parfum" de Patrick Suskind. Am luat-o împrumut de la Ruxi acum trei ani, şi de atunci am rămas cu ideile de miros natural. Nu e că nu folosesc parfumuri, ci din contră, le ador, dar ideea în sine de parfum propriu şi unic pentru fiecare e încântătoare. Aşa că, amintindu-mi azi de această carte, am vizionat pentru a nu ştiu câta oară "Perfume: The story of a murderer". Filmul e absolut genial, la fel ca şi cartea. Deşi nu poate surprinde cu adevărat toate aspectele din carte, filmul este rezumatul acelei cărţi. Şi un rezumat foarte bine executat. Dacă ar exista sisteme care să poate să redea şi parfumurile din filme, atunci acest film ar fi o experienţă unică în viaţă.
Să poţi să capturezi esenţa fiecăruia într-o sticluţă de parfum ar fi "Sfântul Graal" al parfumierilor. Să poţi să faci oamenii să se iubească doar simţind un parfum ar fi darul lui Dumnezeu.

"Parfum: Povestea unei crime" e povestea lui Jean Baptiste Grenouille, un personaj aparte pe scena mizerabilă a Parisului de secol XVIII. Născut în mizeria dintr-o piaţă de peşte de către o mamă pregătită să se descotorosească de el, Grenouille dezvoltă un simţ olfactiv superior. Însă viaţa lui Grenouille începe cu o tragedie, fapta mamei sale fiind descoperită iar pedeapsa acesteia este spânzurătoarea. Jean Baptiste este trimis la un orfelinat, însă nici acolo nu duce o viaţă mai fericită, riscând să moară chiar din prima zi în care ajunge acolo. Viaţa tânărului nu e una uşoară, însă se schimbă complet în momentul în care ucide o tânără inocentă căreia vroia să-i simtă parfumul natural. Astfel, el îşi dă seama că singura şansă de a reţine mirosul este crima. Obsedat de ideea de a conserva mirosul, Grenouille ajunge ucenic la Giuseppe Baldini, un fost parfumier de top, care însă şi-a pierdut inspiraţia de a mai crea. În încercarea de a capta mirosul tuturor lucrurilor, prin singura metodă învăţată de la Baldini, distilarea, Grenouille descoperă că acest lucru nu e posibil, şi cade bolnav. Se însănătoşeşte în momentul în care Baldini îi spune că mai există şi alte metode de a conserva un miros, însă el nu le ştie. Înainte de a pleca în Grasse, Grenouille îi lasă lui Baldini 100 de reţete de parfumuri, însă bătrânul parfumier nu apucă să se bucure de ele, deoarece moare. Ajuns la jumătatea drumului spre Grasse, Jean Baptiste hotărăşte să se adăpostească într-o peşteră unde era doar miros de stâncă moartă şi nimic altceva. Zilele trec, Jean Baptiste fiind pierdut în mirosul peşterii. Însă visând-o pe fata pe care a ucis-o, Grenouille îşi reaminteşte scopul vieţii sale: acela de a reuşi să conserve mirosul uman.
Ajuns în Grasse, nasul lui Grenouille este gâdilat de un alt miros excepţional al unei alte tinere, Laura, fiica lui Antoine Richis, unul dintre politicienii locali. Grenouille se angajează la o parfumerie locală, unde trebuie să pună florile la uscat. Ideea obsedantă nu îi dă pace, iar Grenouille îşi începe aventura sângeroasă de colectare a parfumurilor ce vor face parte din parfumul suprem. Iar piesa de rezistenţă a colecţiei sale este chiar Laura. Jean Baptiste este prins în momentul în care obţinuse parfumul suprem şi este închis în închisoarea din Grasse, unde îşi aşteaptă sentinţa. În ziua fatidică, Jean Baptiste decide să-şi utilizeze parfumul creat într-o încercare disperată de a se salva. Iar ceea ce urmează este cu adevărat fenomenal.
Finalul este unul tragic, şi are loc la Paris în piaţa de peşte unde s-a născut, unde tânărul se întoarce; Jean Baptiste Grenouille întâmpinându-şi moartea cu braţele deschise şi resemnat.

Actorii sunt excepţionali, iar numele grele precum Alan Rickman, în rolul lui Antoine Richis, şi Dustin Hoffman în rolul lui Giuseppe Baldini atârnă greu balanţa în favoarea filmului. Ben Whishaw îl joacă pe Jean Grenouille Baptiste într-un mod absolut fenomenal, la fel şi Rachel Hurd-Wood în rolul Laurei.
Costumele, decorul, atmosfera redată te fac într-adevăr să te simţi în Franţa secolului XVIII. Iar coloana sonoră a filmului contribuie într-un mod decisiv la crearea atmosferei şi înţelegerea sentimentelor personajului principal.

Un film excepţional, bazat pe o carte superbă, ambele merită atenţie!

Site-ul filmului e superb: Perfume movie

Hijo de la luna

2011-02-17T22:39:00.004+02:00

Melodie de vals vienez, absolut superbă, cu versuri traduse de mine. Şi am tradus versurile pentru că sunt proastă, imatură, incapabilă, incultă, mă ascund în spatele unui blog, care de altfel e public pe Facebook, pentru că sunt tâmpită şi retardată, pentru că am un vocabular execrabil şi pentru că mi s-a ţinut azi un discurs extrem de plictisitor despre cât sunt de invidioasă pe notele luate de alţii în sesiune, şi pentru că nu pot trece peste faptul că mi-am picat examenul la biochimie. Şi pentru că am un suflet negru şi multe alte chestii. Asta cu sufletul negru e o noutate pentru mine, nu ştiam că sunt aşa...Aflu chestii noi despre propria-mi persoană.

Personal, prefer mai mult varianta lui Mario Frangoulis decât a celor de la Mecano, mi se pare mai plină de sentiment şi mai senzuală.

Mecano - "Hijo de la luna"

Prost e cel ce nu înţelege...

Se spunea într-o legendă
că o ţigancă
a implorat, plângând, luna până în zori,
să se căsătorească cu un ţigan.
"Îl vei avea pe bărbatul cu pielea tuciurie"
a spus luna din ceruri
"Însă în schimb vreau
să-mi dai primul fiu născut
pe care îl vei avea cu el".
Cea care îşi sacrifică fiul
pentru a nu fi singură
nu îl va iubi foarte mult.

Lună, vrei să fii mamă
dar nu poţi găsi o iubire
care să te facă femeie.
Spune-mi, lună de argint,
ce vrei să faci cu un pui de om?
Fiul lunii...

Dintr-un tată cu pielea precum scorţişoara
se născu un băiat
alb precum pântecul unei hermine,
cu ochi cenuşii
în loc de măslinii...
"Blestemată să-i fie înfăţişarea!
Acesta nu e fiul unui ţigan
şi nu vei scăpa cu asta!"

Lună, vrei să fii mamă
dar nu poţi găsi o iubire
care să te facă femeie.
Spune-mi, lună de argint,
ce vrei să faci cu un pui de om?
Fiul lunii...

Ţiganul simţindu-se dezonorat
merse la soţia sa cu un cuţit în mână
"Al cui e copilul?
Sunt sigur că m-ai înşelat!"
şi a înjunghiat-o de moarte...
Apoi, merse pe munte
purtându-şi copilul în braţe
şi îl abandonă acolo.

Lună, vrei să fii mamă
dar nu poţi găsi o iubire
care să te facă femeie.
Spune-mi, lună de argint,
ce vrei să faci cu un pui de om?
Fiul lunii...

Iar în nopţile în care e lună plină
copilul e fericit,
şi dacă acesta plânge,
luna dispare
pentru a-i face pătuţ...

Flaws and all

2011-02-15T22:41:00.004+02:00

I'm a train wreck in the morning...
I'm a bitch in the afternoon...
Every now and then without warning,
I can be really mean towards you...

I'm a puzzle, yes indeed;
Ever complex in every way...
And all the pieces aren't even in the box,
And yet, you see the picture clear as day.

I don't know why you love me
And that's why I love you
You catch me when I fall
Accept me, flaws and all
And that's why I love you...

I neglect you when I'm working...
When I need attention I tend to nag!
I'm a host of imperfection
And you see past all that.

I'm a peasant by some standards...
But in your eyes I'm a queen.
You see potential in all my flaws
And that's exactly what I mean

I don't know why you love me
And that's why I love you
You catch me when I fall
Accept me, flaws and all
And that's why I love you!

I don't know why you love me
And that's why I love you
You catch me when I fall
Accept me, flaws and all
And that's why I love you!

Artsy feeling

2011-02-11T14:38:00.005+02:00

Zilele astea am avut chef să fac ceva artistic. Şi ce m-a fulgerat prin creier: de ce să nu vopsesc un bol simplu de sticlă cu bronz pentru bambusul meu? Că şi aşa trebuia să-l schimb din vasul de ceramică, pentru că până când creşte mare, bambusul trebuie ţinut în burete, ca un fel de scutec, cum au bebeluşii :)) Şi apoi, poate fi pus într-un vas cu apă. Bolul ăsta de sticlă eu l-am luat pentru că pusesem în el bile din acelea de gelatină care se umflă în apă şi se fac mari. Şi arătau foarte fain până au început să pută şi să se spargă bilele, fiind prea saturate cu apă. Aşa că pe ele a scris "WC" şi asta le-a fost soarta. Şi trebuia să pictez bolul ăla cu ceva ce să nu se ducă jos cu apă, iar bronzul era singura chestie pe care o aveam acasă, pentru că pictasem nişte conuri de brad pentru tradiţionala coroniţă de Crăciun.:D Sooooo, m-am pus pe treabă, asta după ce trebuie să-ţi iei mănuşi că altfel te pătezi, şi asta mi-a amintit că îmi e dor de facultate, şi că mă plictisesc în vacanţă chiar dacă am o grămadă de chestii de făcut şi citit, în fine...Ideea e că nu ştiu ce să fac cu celălalt bol, care e din ceramică, şi nu e emailat pe interior, şi care îmi place la nebunie, mai ales culoarea:D
Ar fi minunat dacă mi-ar da cineva o idee ce aş putea să fac, sau ce aş putea să pun în celălalt bol:D Aşa că, temă de casă: ce să pun sau să fac cu bolul portocaliu?

Îmi pare rău pentru culori, dar pozele sunt făcute cu telefonul:D

Desigur, o să mai fac ceva pe bol, că aşa e prea sec, doar că trebuie să-mi iau nişte vopsele rezistente la apă. Ceva recomandări şi aici? Şi în spate e tabloul cu clasa :D şi tabloul pe care mi l-am făcut cadou de ziue mea din Austria, şi beţele ce le-am avut în păr când am dansat ca geişă şi o parte din vaza mea roşie:D

Citat pentru viaţă

2011-02-09T19:13:00.004+02:00

"Acum, sub bolta nopţii de la Yokose, cu aerul plăcut şi răcoros, muzica lui Kiku-san cucerea inimile şi minţile tuturor celor de faţă. Toranaga se lăsă în voia gândurilor. Îşi aduse aminte de chipul radiind de bucurie a lui Gyoko, şi din nou se minună de naivitatea oamenilor. Îl descumpănea faptul că până şi oamenii cei mai vicleni şi inteligenţi nu izbuteau adesea să vadă decât ceea ce voiau ei să vadă, şi numai rareori reuşeau să privească dincolo de faţada subţire. Sau poate preferau să nu vadă reaitatea, socotind-o pe aceasta doar o faţadă. Iar atunci când întreaga lor lume se prăbuşea desfăcută în bucăţi, şi erau siliţi să cadă în genunchi spintecându-şi pântecul sau gâtul sau se trezeau aruncaţi în gerul lumii adevărate, nu găseau altceva de făcut decât să-şi smulgă moţul din vârful capului, să-şi sfâşie veşmintele şi să se lamenteze că aşa le era karma. dând vina pe kami, pe ghinion, pe stăpânii şi soţii lor, pe vasali, pe orice şi pe oricine, dar niciodată nu-şi găseau lor vreo vină. Atât de ciudat..." *Shogun* James Clavell

"Trecătoare Inume în provincia Kai" - Katsushika Hokusai

Just another manic Monday

2011-02-07T18:10:00.002+02:00

Doar o altă zi de luni:) Mereu mi-am spus că trebuie să-ţi impui personalitatea în orice faci, chiar şi un blog. Pentru că în momentul în care încerci să copiezi pe cineva, asta se vede şi se simte ca fiind fals.
Aşa că, o să fac ceva ce n-am făcut niciodată, şi nu pentru că mi-aş simţi rating-ul blogului ameninţat (kiddin':D) ci pentru că aşa vreau eu. Nu ştiu de unde află lumea de petrecerile studenţeşti şi alte chestii utile, dar eu le aflu de aici. LSTGM blog (click on it, if you have no idea what to do:)) ). Petrecerile ar fi o chestie mişto la blogul ăsta. Şi ce petreceri!!! Apropo, votaţi "Toga party" ca tema următoarei petreceri!!! Apoi, ar mai fi informaţiile utile de pe la facultate, ca de exemplu programul SIFU despre care eu habar nu aveam că există şi e cea mai faină chestie pe care facultatea putea să o facă pentru studenţi. Şi apropo de studenţi. Cică poţi copia la examene folosind Twitter. Yep, şi nu o spun eu ci Mihai Negrea într-unul dintre articolele de pe blogul LSTGM. Ştiam eu că Twitter e util, dar nici chiar aşa de util. :)) Ar mai fi sfaturile utile pentru sesiune, evenimentele studenţeşti şi multe chestii utile pe care trebuie să le vedeţi intrând pe blog.
Ar mai fi un site care mi se util, chiar foarte util: Unde ieşim în Tîrgu Mureş? (click on it). Pentru că de unele locuri habar nu aveam, pentru că în unele locuri nu mă mai duc. Pentru că e mişto să ştii cât mai multe locuri unde să ieşi. :D
Şi cam atât pe azi. Şi s-a mai dus o zi, şi poate mâine mă vopsesc, da' nu-i sigur:D

Jam session part two and three

2011-02-06T16:39:00.003+02:00

Sesiunea asta mi-a lăsat un gust amar. Chiar prea amar. Adică, a fost aşa, o chestie în care s-a văzut unde primează pilele şi datul din cap din prima bancă, apoi s-a văzut cine a învăţat ca să ştie şi cine a învăţat pentru notă.
Nu o să scriu multe, pentru că nu sunt multe de scris sau de zis. În momentul în care zici că dacă unui om i se injectează albumină de iepure i se dezvoltă boala numită popular "Buză de iepure", medical cunoscută sub numele de "Cheiloschizis" e clar că nu ai deschis în viaţa ta o carte de medicină, sau nu ai vizionat măcar un program medical sau să fi deschis vreau site cu această specializare. Pentru că în momentul când spui această chestie şi o spui cu toată convingerea, deşi, la Medicină fiind, ar fi trebuit să ştii că e o boală congenitală fiind cauzată de factorii de mediu sau moştenită genetic, mai ales că se presupune că ai absolvit un profil de bio-chimie. Pentru că în momentul în care habar n-ai de procesele de absorbţie intestinală, care apropo, au fost subiect de teste de admitere, e clar că avem o problemă. Pentru că în momentul în care invoci emoţiile în faţa profesorului, că din cauza lor nu ai scris cutare lucru şi cutare lucru, avem o problemă. Da, emoţiile sunt bune, constructive uneori, dezastruase în alte cazuri, dar nu veni cu scuza asta că nu mai eşti în liceu.
Personal, mă bucur că e gata, şi nu pentru că pot să dorm, pentru că voi avea coşmaruri groaznice din cauza sesiunii, ci pentru că am avut ocazia să văd cum mă descurc cu stresul şi ce trebuie să schimb şi să îmbunătăţesc ca să devin un student mai bun.

Happy Birthday...

2011-02-03T18:25:00.002+02:00

...to us:D Da da, ştiu, ar trebui să învăţ, da' capul mi-e prea plin momentan de aminoacizi, enzime, CoA şi alte rahaturi turceşti. Şi în plus, azi e o zi maaaaaare. Eu şi blogul facem 3 ani de când suntem împreună.:))

E prima dată când vorbesc despre blogul meu şi prima dată când îi urez "La mulţi ani" (creepy), a mai fost o dată, da' atunci am vorbit despre cât de mult m-am schimbat ca persoană pentru că mi-am recitit articolele.
Anyway, 3 ani geniali de blog-uit, de schimbat impresii, gânduri, frustrări, de cunoscut oameni noi, de primit premii, laude, critici. Eu şi blogul am trecut prin multe împreună: războaie contra prostiei şi cretinismului uman, festivaluri de celebrare a frumuseţii şi bunătăţii...Îmi pare rău că am sacrificat primul blog din cauza cretisimului uman, atât de criticat în acesta:( dar asta este, mergem înainte ca rusu'!
Blogul pentru mine este locul de refugiu unde scriu toate tâmpeniile posibile, şi alea pe care nu vreau să le public, le salvez, şi am o grămada salvate care mă omoară cu urletele lor că vor şi ele să fie publicate, dar mai au nevoie de retuşări. Prin blog mi-am făcut prieteni noi, virtuali, ce-i drept, dar foarte dragi, pe care îi ador!
N-am multă inspiraţie momentan, dar blogul mă iubeşte cu sau fără inspiraţie:)) Şi eu îl iubesc pe el.
Acuma nu vreau să creadă lumea că-s puţin (mai mult) cucu (chiar dacă sunt), dar no, când se naşte o asemenea dragoste între două fiinţe (da, blogul meu e o fiinţă) e greu să o ignori şi să nu o afişezi.:)) Gosh, râd prea mult când scriu chestiile astea, cred că ceva chiar nu-i bine cu mine :))
Anyway, "La mulţi ani!" blogule, jurnalule, prietene!:D Puteţi să-i trimiteţi cadouri, îmi lăsaţi mesaj şi eu vă dau adresa mea, o să i le dau eu. Acceptăm numai cecuri!:))

A walk to remember

2011-01-24T18:04:00.006+02:00

Let me take you into a journey.
It's a journey of hope, of life, of happiness, of love.
Let's take a walk into my soul.
Let me show you what is hidden inside, what it can offer, what it hates, loves, feels...
It's quite a colourful place, you know, although you might think the contrary.
And the most important thing, it's a free place.
You can say whatever you want, you can do whatever you want, as long as it remains a colourful place.
The rule is that there are no rules.
You just have to be honest with yourself, in order to be happy in this wonderland.
It is a wonderland, though sometimes rain clouds are just too heavy on the sky, and they rain arrows instead of rain drops.
Magical, that's how I would describe it...
But still, I'm not the one who should express her oppinion.
I'm just the keeper of this soul, the guardian.
And you are the guest, so make yourself at home.
Yes, we have milk and cookies, and yes, we will share it with you.
The gates of this wonderland will never close.
In spite of all the bad things, they will never close.
It's like a fun park.
Have you ever been to a fun park?
You should, it's amazing, full of joy and colours, just like this place, except, you won't find any carousels here.
Life spent here is a carousel.
But if you think that when the carousel goes down bad things will happen, you are wrong.
Here, we believe that in every bad thing there is a good one.
Here, I have a riddle for you.
What smiles and cries in the same time?
It's so easy and you know the answer.
No, it's not life, go deeper, life is not a deep thing.
Life is just a stage, and we are the actors.
Can you play your role well enough to fool the greatest actor and make him believe you are what you say you are?
You are just like me.
A keeper.
So, from one keeper to another, is it ok if I visit the soul you take care of?
I would like it very much.
Here we are.
We have reached the end of the journey.
But you must remember, you are always welcome here.
This wonderland will never close it's gates.
Not for you.
Have a safe trip back home!
Goodbye!
(This is written for you)

Song made for a vampire

2011-01-24T12:16:00.005+02:00

So this is who I am, and this is all I know. And I must choose to live, for all that I can give; the spark that makes the power grow...
And I will stand for my dream if I can, symbol of my faith in who I am. But you are my only...
And I must follow on the road that lies ahead, and I won't let my heart control my head.
But you are my only...
We don't say goodbye...And we don't say goodbye...
And I know what I've got to be...
Immortality!
I make my journey through eternity...I'll keep the memory of you and me, inside...
Fulfill your destiny!
Is there within the child, my storm will never end, my fate is on the wind,
The king of hearts, the joker's wild
But we don't say goodbye...We don't say goodbye...
I'll make them all remember me!
'Cause I have found a dream that must come true, every ounce of me must see it though...
But you are my only...
I'm sorry I don't have a role for love to play, hand over my heart I'll find my way,
I will make them give to me...
Immortality!
There is a vision and a fire in me, I'll keep the memory of you and me, inside...
We don't say goodbye... And we don't say goodbye
Wïth all my love for you...And what else we may do
We don't say goodbye...

But we won't say goodbye!

Jam session-part one

2011-01-23T20:13:00.007+02:00

Aşadar, sesiunea. Mijlocul ei, la momentul ăsta, dar eu vreau să vorbesc despre începutul ei şi primul hopţop, biofizica. Biofizica este ştiinţa ce se ocupă cu studiul fenomenelor fizice aplicate sistemelor biologice, în lumina şi cu ajutorul teoriilor fizico-chimice şi a formalismului matematic asociat acestora. Cam asta învăţăm noi la biofizică, pluuuus o grămadă de formule şi alte chestii, printre care unele au fost interesante, aş spune eu, dar au fost prea puţine aşa că, din puţina logică pe care o mai ştiu din a noua, o să le consider neinteresante pe toate. :D
Uhm, n-o să mint, că am avut câteva crize cu o zi înainte, şi că plângeam ca o tâmpită, dar, nu m-a văzut nimeni, aşa că nimeni nu poate demonstra că-s adevărate:)) A fost un chin să reţin toate chestiile alea, dormisem două ore, aveam nişte ochi încercănaţi cum nu credeam că o să-i am vreodată...Ce-i drept, îmi era destul de frică de examenul ăla...
Şi vine ziua cea mare. Făt Frumos, Ileana Cosânzeana în cazul meu, porneşte agale spre staţia de autobus, stă vreo 5 minute în frig şi dârdâie ca jeleul, pentru că-şi luase pe ea pantaloni de stofă negri, că deh, era examen...Vine busul, mă urc îm el, busul a fost un fel de cal fermecat pentru că în 15 minute am ajuns la UMF, a mers ca vântul şi ca gândul...Când urc pe coridorul de la biofizică (alături de Andrada, bineînţeles) nimeni, pauză, luminile erau stinse, zici că era noapte şi noi trebuia să fim acasă în paturi...Şi stăm noi cuminţi şi ne apucăm să ne citim, da' nu puteam, evident, că trebuia să facem glume şi să râdem ca nişte apucate:)) Se adună lumea, bla bla bla...Vine "Ză big man"...
Intru în sală...Văd subiectul...stau...stau...stau...încep să scriu...scriu...scriu...mai beau o gură de apă...scriu...stau...mă gândesc aiurea...îmi dau seama că am uitat contracţia musculară...stau...mă gândesc la subiect...Îmi vine în minte de "punţile transversale" (Oana very happy)...scriu, scriu, trebuie să mă mut pe alt scaun că vine o tipă să-şi dea lucrarea practică la refractometru...Râd la glumele tipei ăleia. Acuma, nu ştiu dacă ea glumea, da' cert e că învăţase pe de rost toate valorile ce trebuia să le afle; da' ăştia şmecherii, au schimbat soluţia de concentraţie 30% cu una de 25%, deci nu mai erau bune valorile. Şi vine Mickey Mouse şi se uită la lucrarea ei, o întreabă de unde are valorile alea, la care tipa insistă că erau în carte, şi insistă, şi tot aşa, îl înjură pe Mickey în maghiară şi continuă să scrie valorile pe care le învăţase (a picat lucrarea practică). Eu stăteam, terminasem de scris, şi aşteptam să-mi vină rândul la "Ză big man" (până şi la examene trebuie să stai la coadă în ţara asta :)) ) Îmi vine rândul, şi iar stau, că îmi citeşte lucrarea...şi stau...şi nimeni nu zice nimic...În sală s-a lăsat o linişte prea profundă, şi eu începeam să mă panichez că nimeni nu vorbea sau nu dădea nici un semn. Şi ajunge la partea în care i-am scris că RMN-ul se poate folosi şi în arheologie la studierea mumiilor (nu mai ştiam ce să-i scriu, şi trebuia să împrovizez:D )Şi începe să-mi spună ceva cu apa în organism, n-am reţinut ce vroia de la mine, da' mi-a spus că lucrarea e bună, aşa că eu am dedus că era de nota maximă...Şi scoate lucrările din timpul anului. Jale, cel mai bun cuvânt care să le descrie. Mi-a arătat ce am greşit, la care eu "Da, trebuia să le scriu invers", la care proful "Aşa ar trebui să-ţi dau şi eu nota, invers":)) Mi-a scăzut două puncte pentru ele, da' când am văzut cât îmi dă, aş fi vrut să-i spun că nota aia pe orice parte o întorci e aceeaşi, da' n-am ma deschis gura (mai bine:D)
Concluzie: me not happy, just a little bit (pentru că am trecut), da' putea să-mi scadă numai un punct, având în vedere că i-am spus şi din ce cauză o murit Tutankamon (că s-a determinat cu RMN-ul) :D

Next one: anatomie aka a lot of little things (but not useless) to know. Şi dacă vă întreabă pe unde trece nervul pudendal, să spuneţi că prin canalul lui Alcock, că e întrebare de nota 10 :))

Moarte la curtea rajahului

2011-01-17T11:01:00.004+02:00

Nu mă pot abţine să nu mă uit la "Omul care aduce cartea", emisiunea lui Dan C. Mihăilescu de pe Pro TV. Azi a prezentat o carte excelentă din punctul meu de vedere, pe care o să mi-o cumpăr cât de curând!!!
Aşadar, "Moarte la curtea rajahului" de Shivani Singh. Librăria Bucureşti îi face următoare descriere: "O carte de o frumuseţe ireală, despre lumea regilor Indiei, între glorie şi decădere.
Crima musteşte în ungherele tenebroase ale palatului din Sirikot, înfăşurată în giulgiul secretelor de familie. Nepoata rajahului, o fetiţă de treisprezece ani, îşi propune să investigheze… În încercarea de a dezlega misterul crimei de la Curte, Lila cunoaşte tot ce nu ar trebui să ştie: desfrâul capetelor încoronate, soarta copiilor din flori, povestea concubinelor, o viata fără dragoste şi o lume guvernată după alte legi – lumea rajahilor Indiei.
În timpul periculoasei sale anchete de copil, ea întrezăreşte dragostea şi privind prin ochi inocenţi găseşte ucigaşul acolo unde nimeni nu se astepta! Va afla că toţi cei care trăiesc sau se ascund în palatul regal, prinţese, concubine, copii din flori, eunuci şi nobili, cu toţii ascund câte un secret.

~ Un adio plin de lirism spus unui mod de viaţă dispărut…(Outlook)

~ Cu pana ei ascuţită ca o suliţă, Singh oferă cititorului evadarea mult aşteptată din lumea noastră banală…(India Today)

~ În scriitura sa de o mare frumuseţe, cuvintele se înlănţuie precum dantela dăltuită în marmura ferestrelor de palat indiene. Este un mystery cult, dar scris într-un stil original, cu pana unui mare scriitor. (Editura)

~ Crimă, zvonuri, desfâu, excentricitate, intrigi meschine. Ficţiune bine scrisă… nu o laşi din mana. Uşurinţa cu care Shivani îşi deapană povestea, ochiul pentru detaliu, care ştie să creeze o lume, toate anunţă sosirea unei noi voci in peisajul celor ce ne spun poveşti. (The Tribune on Sunday)

~ Sparge codul decadenţei. "Moarte la curtea rajahului" e mai mult decat un murder mystery. Romanul ridică acea cortină care acoperea viaţa intimă a regilor (The Hindu)"

You're mine!

2011-01-17T08:10:00.000+02:00

Ways of neck kissing...

2011-01-16T22:22:00.004+02:00

I'm a vampire, but you already knew that...And yes, vampires can kiss, we don't just bite:D

Primei persoane...

2011-01-14T19:54:00.006+02:00

Primei persoane ce mă va ajuta să înţeleg, mă gândesc să-i dăruiesc timpul meu, mă gândesc să-i dăruiesc credinţa mea...Eu nu cer ca lucrurile să-mi iasă mereu bine, doar că deja m-am săturat să pierd fără să vreau...
Primei persoane ce mă va ajuta să ies din acest infern în care chiar eu am decis să trăiesc, voi împărţi orice după-masă cu ea, pentru amândoi; ce vreau să spun e că acum nu am nici chiar unde să fiu...
Aurul e pentru cine îl vrea, dar dacă vorbim de zilele mele trecute, am băut deja atât de mult dar continui să fiu însetat. Cel puţin tu deja ştiai, cel puţin nu ţi-am spus niciodată că lucrurile nu erau aşa cum păreau.
Primei persoane ce mă va ajuta să simt din nou, plănuiesc să-i dau viaţa mea, plănuiesc să-i dau credinţa mea, chiar dacă nu eşti persoana care îmi imaginam că va fi; ce-o să fac? ei bine, nimic...
Ce-o să fac cu visurile noastre?
Ce-o să fac cu acele săruturi?
Ce pot să fac cu tot ceea ce am visat?
Spune-mi unde le punem...
Spune-mi unde să păstrez privirea ce mi-ai aruncat-o cândva?
Spune-mi unde să păstrez promisiunile, unde să aşez ziua de ieri...
Unde să păstrez, iubito, modul tău de a mă atinge?
Unde să păstrez credinţa...
Chiar dacă vor spune oamenii, nu vreau să ascult, nu există frică mai mare decât frica ce o simţi când nu mai simţi nimic...Iubito, tu vezi totul atât de simplu, ah iubire, dar cu cât ţi se pare mai simplu, cu atât e mai complicat...
Primei persoane ce mă va ajuta să merg vreau să-i dăruiesc timpul meu, vreau să-i dăruiesc până şi marea. Nu spun că va fi simplu, dar iubito, acum nu am nici măcar unde să fiu...
Primei persoane ce nu vrea să mă judece vreau să-i dăruiesc blândeţea ce o păstrasem; nu cer ca lucrurile să-mi iasă mereu bine, doar că deja m-am săturat să pierd fără să vreau...
Şi primei persoane ce îmi va arăta adevărul vreau să-i dăruiesc timpul meu, nu vreau să mai aştept; nu te înţeleg când îmi vorbeşti, ce păcat, şi îmi spui că viaţa are şi lucruri atât de dure...
Şi aş putea să-ţi povestesc cum e o flacără pe interior, şi pot să-ţi spun cât e de greu focul său; şi să iubeşti în singurătate e ca o fântână fără fund unde nu există nici Dumnezeu, unde nu există nici adevăruri...
Totul e atât de relativ, de ce suntem aici, nu ştim, însă iubire, dă-mi sânge ca să trăiesc; cel puţin tu deja ştiai, cel puţin nu ţi-am spus niciodată că lucrurile nu erau cum păreau...

(Alejandro Sanz - A la primera persona)

I screwed it up....again

2011-01-12T20:01:00.003+02:00

God damn it, de ce tre să fiu aşa de tâmpită? Şi s-o dau mereu în bară?...Am devenit o maniacă obsedată...şi abia acum îmi dau seama, după ce am primit o palmă de trezire...Îmi pare rău, sincer, ştiu că ar trebui să ţi-o spun, nu să o scriu, da' mi-e aşa de ruşine cu ce-am făcut...Şi cu asta am mai pierdut un prieten ce-mi era drag, şi doar pentru tâmpenia mea...

Paroles, encore des paroles

2011-01-12T09:26:00.004+02:00

C'est étrange,
Je ne sais pas ce qui m'arrive ce soir,
Je te regarde comme pour la première fois.
Encore des mots toujours des mots
Les mêmes mots
Je ne sais plus comme te dire,
Rien que des mots
Mais tu es cette belle histoire d'amour...
Que je ne cesserai jamais de lire.
Des mots faciles des mots fragiles
C'était trop beau
Tu es d'hier et de demain
Bien trop beau
De toujours ma seule vérité.
Mais c'est fini le temps des rêves
Les souvenirs se fanent aussi
Quand on les oublie
Tu es comme le vent qui fait chanter les violons
Et emporte au loin le parfum des roses.
Caramels, bonbons et chocolats
Par moments, je ne te comprends pas.
Merci, pas pour moi
Mais tu peux bien les offrir à une autre
Qui aime le vent et le parfum des roses
Moi, les mots tendres enrobés de douceur
Se posent sur ma bouche mais jamais sur mon coeur
Une parole encore.
Paroles, paroles, paroles
Écoute-moi.
Paroles, paroles, paroles
Je t'en prie.
Paroles, paroles, paroles
Je te jure.
Paroles, paroles, paroles, paroles, paroles
Encore des paroles que tu sèmes au vent
Voilà mon destin te parler....
Te parler comme la première fois.
Encore des mots toujours des mots
Les mêmes mots
Comme j'aimerais que tu me comprennes.
Rien que des mots
Que tu m'écoutes au moins une fois.
Des mots magiques des mots tactiques
Qui sonnent faux
Tu es mon rêve défendu.
Oui, tellement faux
Mon seul tourment et mon unique espérance.
Rien ne t'arrête quand tu commences
Si tu savais comme j'ai envie
D'un peu de silence
Tu es pour moi la seule musique...
Qui fit danser les étoiles sur les dunes
Caramels, bonbons et chocolats
Si tu n'existais pas déjà je t'inventerais.
Merci, pas pour moi
Mais tu peux bien les ouvrir à une autre
Qui aime les étoiles sur les dunes
Moi, les mots tendres enrobés de douceur
Se posent sur ma bouche mais jamais sur mon coeur
Encore un mot juste une parole
Paroles, paroles, paroles
Écoute-moi.
Paroles, paroles, paroles
Je t'en prie.
Paroles, paroles, paroles
Je te jure.
Paroles, paroles, paroles, paroles, paroles
Encore des paroles que tu sèmes au vent
Que tu es belle!
Paroles, paroles, paroles
Que tu est belle!
Paroles, paroles, paroles
Que tu es belle!
Paroles, paroles, paroles
Que tu es belle!
Paroles, paroles, paroles, paroles, paroles
Encore des paroles que tu sèmes au vent

We are live from Chicago...

2011-01-10T14:37:00.005+02:00

...and you are our slaves...

Mă gândeam zilele astea la contul meu de Facebook şi la faptul că sunt atâtea jocuri şi atâtea aplicaţii menite să te reţină cât mai mult timp pe pagina aia. Facebook a fost o revelaţie. Nu am văzut "The social network" da' sincer, tipul ce o inventat Facebook-u', Mark Zuckerberg, a avut o inspiraţie de miliarde de dolari. De exemplu, acum câteva secunde am căutat pe Google cum îl cheamă pe individ şi i-am dat să-mi caute "the inventor..." şi primul rezultat ce mi-a apărut a fost "...of facebook" !!! Sunt 3.430.000.000 de pagini legate doar de cuvântul "facebook"...E o isterie!!! "Anuarul" ăsta e o obsesie...Aşa, revenind la contul meu. Mi-am creat contul pentru că toată lumea din liceu vorbea de Facebook...Facebook în sus, Facebook în jos, la stânga, la dreapta, şi în restul direcţiilor ce formează spaţiul 3D...La început am zis că nu-mi pasă, că mă descurc şi fără el, că e doar un alt hi5 jalnic...Da' nu! Facebook e la ora actuală cea mai tare reţea de socializare, şi va rămâne aşa până când lumea va începe să se plictisească de ea, la fel cum a păţit şi hi5. Twitter a venit în forţă, s-a lansat cam în aceeaşi perioadă cu Facebook, s-a vorbit la început de el, dar apoi a devenit anost...Şi pe Twitter am cont, dar nu-l prea folosesc pentru că pe Twitter trebuie să stai non-stop, pentru că oamenii scriu tot felul de tâmpenii, şi mi-am făcut contul pentru a afla tot ce e nou legat de actorii, revistele, filmele care mă interesează... Apropo, la tastarea "twitter" pe Google, sunt doar 2.370.000.000 de rezultate...Însă înainte de Facebook a fost myspace...Aceeaşi isterie, fanii făceau conturi de myspace pentru trupele favorite, însă pe Google, "myspace" dă doar 862.000.000 de rezultate; destul de jalnic aş spune eu. Cel mai prost la capitolul Google stă hi5 cu doar 197.000.000 de rezultate, având în vedere că hi5-ul era la modă când eram eu prin a şasea, a şaptea...adică acum 6-7 ani...A avut şi el perioada lui de isterie, când toată lumea îşi făcea cont de hi5 ca să vadă pozele vecinului pe care şi le făcuse ieri în curtea şcolii la fotbal, să vadă pozele prietenei făcute în baie cu telefonul mobil cu o cameră foto de rezoluţie jalnică...Şi să nu uităm de isteria provocată când hi5-u' a fost acaparat de cocalari, căci ei au venit cu pozele în care erau pe WC făcându-şi nevoile. Noroc că eu pe atunci nu aveam net şi am trecut cu bine de perioada hi5...
Însă, la fel ca orice altă reţea de socializare, ar fi bine ca lumea să ştie că mai umblă şi răuvoitori prin preajmă, aşa că ar fi bine să meargă la Privacy Settings şi şă aranjeze pe acolo butoanele alea...Şi la fel ca orice altă reţea de socializare, Facebook e mişto, însă dacă devine o dependenţă să intri în fiecare zi e grav...Ce-mi place mie la Facebook e că nu mai trebuie să ţin minte datele de naştere sau să le scriu în telefon la calendar, pentru că îţi oferă posibilitatea să vezi în avans a cui zi de naştere urmează...Şi mai ales, sunt jocuri faine...Aşa că, eu intru pentru jocuri, care te mai destind cât de cât, nu o să fiu niciodată "available" la chat, şi abia aştept să văd cum se încheie aventura Facebook...pentru că trebuie să se încheie o dată şi o dată. Şi ce e şi mai traznit la Facebook e că unii oameni le fac conturi animalelor de companie...nu că ar ştii ele să apese cu lăbuţa sau cu ciocul, sau cu coada pe tastatură, da' au conturi!?!?!?!
Ah, era să uit de DeviantArt, care are 40.300.000 de rezultate pe Google, şi că mie nu-mi place deloc DeviantArt, pentru că formatul site-ului e naşpa, culorile sunt şi mai naşpa şi majoritatea celor care îşi pun pozele acolo au impresia că se pricep la artă :))
Anyway...Titul e inspiraţie după Oprah, pentru că mereu vinerea transmite live din studiourile Harpo din Chicago :D (I love Oprah)

Who can say...

2010-12-28T22:03:00.002+02:00

Who can say where the road goes, where the day flows - Only time

And who can say if your love grows as your heart shows - Only time

Who can say why your heart sighs as your love flies - Only time

And who can say why your heart cries when your love lies - Only time

Who can say why does rain fall when your eyes cry for a while

And who can say why your soul dies when it's a goodbye - Only time

Who can say when the roads meet what love might be in your heart

And who can say when the day sleeps if the night keeps all your heart

Who can say if your love grows as your heart shows - Only time

And who can say what do you feel while I'm still here - Only time

Who can say what do stars speak when they do meet - Only time

And who can say when I fall asleep if I'm complete - Only time

Who can say why the sun hides when the moon shines - Only time

And who can say where the road goes, where the day flows - Only time

Who knows - only time...

I guess I'll die another day

2010-12-27T18:46:00.002+02:00

I'm gonna wake up, yes and no
I'm gonna kiss some part of
I'm gonna keep this secret
I'm gonna close my body now
I'm gonna break the cycle
I'm gonna shake up the system
I'm gonna destroy my ego
I'm gonna close my body now
I think I'll find another way
There's so much more to know
I guess I'll die another day
It's not my time to go
For every sin, I'll have to pay
I've come to work, I've come to play
I think I'll find another way
It's not my time to go
I'm gonna avoid the cliche
I'm gonna suspend my senses
I'm gonna delay my pleasure
I'm gonna close my body now
I guess I'll die another day
It's not my time to go!

2 în 1

2010-12-24T21:38:00.003+02:00

Omul versus Universul

Ce-ar fi dacă aş compara omul cu Universul? N-ar fi nimic, pentru că e ca şi cum aş pune o oglindă între ele, sunt identice, ambele elemente sunt identice. Filosofic vorbind, evident.
Ştim că în centrul unei galaxii se află o gaură neagră supermasivă. În centrul omului se află creierul. Ştim atât de puţine lucruri despre găurile negre...şi ştim atât de puţine lucruri despre creier. Spre exemplu, nu ştim ce e dincolo de o gaură neagră. Tot aşa, creierul şi funcţiile sale sunt încă un mister, deşi parţial sunt cunoscute. Apoi, în centrul unui sistem solar este un soare, care e "inima" acelui sistem solar. Tot aşa, inima umană e "soarele" corpului. Ambele elemente întreţin viaţa, căci ce-am face fără lumina solară, şi ce-am face fără sânge? Apoi, imaginaţi-vă stelele ca fiind neuronii...Stelele emit praf cosmic, sunt legate între ele. Neuronii sunt şi ei interconectaţi, iar impulsurile nervoase sunt praful cosmic uman...Imaginaţi-vă că planetele sunt organele...Pentru că, în ciuda faptului că noi nu am descoperit viaţă pe unele planete, asta nu înseamnă că ea nu există. Deci le putem considera vii, pentru că ele fac parte din organismul celest...Tot aşa, organele aparţin corpului, chiar dacă pe unele le considerăm mai puţin utile, ele sunt totuşi necesare.
Şi acum hai să ne imaginăm altceva...Ştim că există ceva în Univers care îl ţine legat. Nu putem vedea ce e, dar ştim că e acolo...A fost demonstrată existenţa ei, însă nu o putem atinge. E materia neagră. Simpla forţă de gravitaţie a unei găuri negre supermasive nu e necesară pentru a ţine laolaltă o galaxie. De aceea, existenţa unei "substanţe" capabilă să ţină totul laolaltă e necesară. La fel se întâmplă şi în corpul uman. Simpla existenţă a unui creier, a unei inimi şi a celorlalte organe nu e suficientă. Pentru că dacă ar fi, ne-am comporta toţi precum nişte roboţi. Mai trebuie să fie ceva care ne diferenţiază, care ne face unici. Şi eu zic că e sufletul. Sufletul e materia neagră a fiecăruia dintre noi. Şi, la fel cum materia neagră în Univers nu e uniformă, pentru că spirele fac bucle mai mici sau mai mari în diferite locuri, şi, şi asta contribuie la forma galaxiilor făcându-le unice, tot aşa şi sufletul diferă de la om la om. De aceea nu putem fi la fel, nici măcar gemenii. Fizic, pot semăna, pot fi identici, dar "materia neagră" e cea care va face diferenţa. Nici sufletul nu-l putem vedea, dar ştim că e acolo, pentru că, nu organele simt bucuria, ci sufletul.

Următorul clip l-am vizionat la începutul unei ore de Istoria religiilor, şi pentru asta trebuie să-i mulţumesc doamnei Budea pentru tot ce a făcut pentru mine. Luaţi clipul ca fiind naşterea Universului, şi comparaţi-o cu naşterea umană...

One fucked up day

2010-12-10T17:39:00.004+02:00

Cum e să simţi că nu aparţii nimănui, nu aparţii nicăieri, nu-ţi aparţii nici măcar ţie? Cum ar fi ca tot ce gândeşti să fie auzit şi de ceilalţi? Ca până şi cel mai ascuns secret, pe care l-ai păstrat cu atâta grijă, să fie aflat...Cum ar fi să nu vorbeşti dar totuşi să fii auzit? Sau din contră, să ţipi din toate puterile, dar din gât să nu-ţi iasă nici un sunet?...Cum ar fi să uiţi toate întâmplările neplăcute dintr-o clipită? Sau, cum ar fi să îţi poţi inventa amintiri? Cum ar fi să te cunoşti atât de bine, dar totşi să fii surprins când nu ai curaj să înfrunţi pe cineva pentru ideile tale? Cum ar fi să îţi fie frică de tine şi de ce îţi poţi face? Cum ar fi să surprinzi un cadru într-o fotografie, iar în secunda următoare să dispară şi ultima culoare? Şi totuşi, cum ar fi să trăieşti într-o lume gri, dar ochii să-ţi sclipească de fiecare dată când simţi acel ceva?
Prea multe întrebări, prea scurt timpul, prea multe obstacolele, prea multe tristeţile, prea multe luptele cu tine însuţi, prea multe bucuriile, toate parcă vin de nicăieri, sunt ale nimănui, sunt ale fiecăruia.
Toţi împărţim aceeaşi plapumă, aceeaşi pernă, aceeaşi viaţă, doar că nu ne dăm seama. Suntem interconectaţi, suferim în acelaşi fel, plângem când păţim ceva, spunem lucruri înţelese doar de noi, aşa credem, dar toţi suntem unul. E mai greu până ne dăm seama.
Cuvinte magice, zbor de fluturi, roşu, alb, albastru, galben, jucării, semne, flori, desene, etichete ale unei vieţi pe pământ. Moarte. Chiar există, sau continuăm să trăim şi după ea? Continuăm să fim mereu tineri?
Nu are rost să uiţi lucrurile, e bine să le ţii ascunse într-o cutie, sub cheie, să nu le ia nimeni, să nu zboare, să nu fugă. Suntem răi, dar nu vream să fim. Fiecare îşi doreşte să fie iubit, înţeles. Visăm, oare totul e doar un vis? Tot ce ne înconjoară, tot ce spunem, tot ce trăim, oare e doar un vis? Şi dacă da, cine ne visează? Ale cui amintiri suntem?

Era noapte. Însă o noapte mult prea calmă pentru decembrie. Şi era cald. Mult prea cald...Stăteam cu nările deschise pentru că simţisem ceva în aer, ceva ciudat, ceva nu era cum trebuia să fie. Şi totuşi, am decis să merg mai departe. Însă ştiam. Ştiam tot. Amintirile mă învăluiau mult prea strâns, şi atunci mi-am dat seama de tot. Cineva mă urmărea. Mergea mult prea aproape de mine. Am grăbit pasul, cu speranţa că-mi va pierde urma în nopate...dar nu, străinul a grăbit şi el pasul. Aproape că alergam, îmi simţeam inima în gât, nici n-am băgat de seamă că-mi căzuse fularul. Deja alergam, nici nu mai simţeam pământul sub picioare, zburam, sau doar mi se părea? Mai avusesem acest sentiment în copilărie...şi mă panicasem şi atunci, la fel ca şi acum...Mi-am întors privirea să-l văd pe cel care se ţinea după mine...Dar nu mai era...Eram doar eu şi noaptea caldă de decembrie. Cât de trist...Speram să se întâmple ceva, aveam în minte tot felul de scenarii şi parcă aveam nevoie de puţin suspans...dar până şi acesta mă ocolea de parcă eram o ciumată...Toate îmi merseseră prost în acea zi, până şi eu am fost defectă psihic...Aveam prea multe dorinţe, eram prea egoistă, le vroiam doar pentru mine...poate de aceea a plecat străinul, ştia că sunt egoistă, că doar mie vreau să mi se întâmple ceva...Zgomote, zgomote înalte, ascuţite, şuierături, dezordine, oameni ţipând, vuiet, aaaaaaaaaaaaaaa.....şi apoi tavanul...Tavanul familiar, lumina familiară, sentimentele familiare...Şi el, care dormea lângă mine...

1 Decembrie, zi de doliu naţional?

2010-12-05T15:27:00.008+02:00

M-am abţinut până acum din respect pentru faptul că am colegi de etnie maghiară. Dar aş dori ca prin acest articol să nu se interpreteze că îi jignesc pe ei, ci pe cei care au ceva cu România.
Maghiarii au ceva cu data de 1 decembrie, care e Ziua Naţională a României, pentru că la această dată a fost semnat Tratatul de la Trianon (1920), prin care Ungaria pierdea o mare parte din teritoriile sale, fiind învinsă în Primul Război Mondial. Printre aceste teritorii se numărau partea estică a Banatului şi Transilvania care au revenit României, aşa cum fuseseră ele de veacuri şi din totdeauna.
Ca să fiu sarcastică, voi spune că trebuiau să se orienteze mai bine în privinţa aliaţilor, şi dacă erau deştepţi şi-ar fi dat seama că războiul e pierdut pentru ei. Şi oricum, au ajuns atât de avansaţi nu datorită lor, ci datorită austriecilor care sunt şi azi un popor fenomenal. Şi să nu uităm că românilor li s-a băgat cizma în gură să treacă la catolicism tot de către maghiari, şi că erau trataţi ca nişte sclavi. Şi nu numai românii, ci toate minorităţile din cadrul Regatului Austro-Ungar.
Aşadar, să trecem la ceea ce m-a scârbit pe mine. Adunarea delegaţilor Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT) a votat, cu 213 voturi pentru, zece împotrivă şi şapte abţineri, o hotărâre prin care somează autorităţile române să schimbe data Zilei naţionale a României. Adunarea a avut loc sâmbătă la Odorheiu Secuiesc. Propunerea a fost făcută de preşedintele CNMT Mureş, Jakab Istvan, care a declarat, de la tribuna adunării, că "somează" autorităţile româneşti să mute Ziua naţională a României la o dată în care şi maghiarii să se regăsească. "Având în vedere că maghiarii din România, adică 1,5 milioane de persoane, nu vor avea niciodată motive de sărbătoare pe 1 Decembrie, somăm autorităţile româneşti să mute Ziua naţională a României la o dată în care atât românii, cât şi maghiarii să se regăsească reciproc", a afirmat Jakab Istvan, potrivit Agerpres. sursa
Asta vine după ce distinsul europarlamentar Laszlo Tokes, europarlamentar de România, să nu uităm, a îndrăznit să afirme că "Acum 90 de ani, România Mare a fost făurită prin fragmentarea tragică a ţării noastre maghiare strămoşeşti. Tocmai de aceea considerăm că este regretabil ca România liberă, concepută în focul Revoluţiei de la Timişoara (1989), în numele naţionalismului statal tradiţional, a ales o zi pentru sărbătoarea naţională la a cărei sărbătorire noi, maghiarii din Transilvania, nu putem participa alături de fraţii noştri români, majoritari" sursa Şi tot distinsul Laszlo Tokes mai afirmă că numărul maghiarilor din România a scăzut datorită asimilării lor de către populaţia majoritară. Şi tot Tokes a spus şi că "bunăvoinţa necondiţionată şi loialitatea nu ne pot face să uităm că este şi o zi de doliu pentru Ungaria", deoarece actuala "Românie a fost născută prin divizarea Ungariei".
Omule, mă laşi cu texte de genul ăsta? Hai să nu uităm care a fost situaţia românilor în timpul Regatului Austro-Ungar, dar mai ales hai să nu uităm de când e poporul dac pe teritoriul ăsta, să nu uităm momentul formării poporului român, dar mai ales să nu uităm că hunii au venit mult după acel moment. Şi anume, dacii s-au individualizat ca popor prin secolul 9 î.Hr.;Burebista unifică triburile de daci în anul 82 î.Hr. şi cam atât era teritoriul Daciei în timpul lui Burebista: , şi nu cred că maghiarilor le-ar conveni dacă ar veni şi românii cu pretenţii de genul: "Hai să ne mărim şi noi teritoriul cât îl avea Burebista" că ar fi vai de steaua lor; romanii au ajuns în spaţiul carpato-danubiano-pontic cam prin anul 15 d.Hr, când au creat provincia Moesia în sudul Dunării, şi în anii 9-10 d.Hr. crează provincia Pannonia în vestul Daciei. Decebal devine rege al dacilor în 87 d.Hr., în 98 d.Hr. Traian devine împărat, în 101-102 şi 105-106 au loc războaiele daco-romane, iar în 106 moare Decebal; Dacia rămâne provincie romană între anii 106-271, mai puţin Crişana, Maramureşul, nordul şi centrul Moldovei care rămân locuite de dacii liberi, iar dovezi ale continuităţii lor sunt în primul rând vestigiile arheologice. 432-440 d.Hr. sunt anii în care hunii şi-au fixat centrul în Pannonia, iar aproximativ prin 896 d.Hr. ajung şi maghiarii în Câmpia Pannoniei, unde se stabilesc definitiv. Nu vreau să mă leg de faptul că ambele triburi, şi maghiarii şi hunii, au fost popoare contropitoare, care practicau frecvent jafurile şi omorurile. Dar asta nu are nici o legătură. Ce am vrut să subliniez prin această minimă lecţie de istorie sunt anii şi distanţele temporale imense dintre perioada individualizării dacilor ca popor, perioada romană a Daciei şi momentul apariţiei hunilor şi a maghiarilor, ambele popoare asiatice, în Europa, respectiv Pannonia.
Aşa că să nu-mi vină mie Laszlo Tokes să-mi dea lecţii de istorie, cum că maghiarii erau de mult aici când au venit dacii, că îl iau de mânuţă şi îl duc în cel mai apropiat muzeu în care se află vestigii dacice, şi de acolo la cel mai apropiat laborator pentru a face nişte teste cu carbon 14 să aflăm vârsta obiectelor, că nu o să-i convină ce o să audă.
Iar acum în legătură cu declaraţia distinsului europarlamentar din partea României, şi să uite că reprezintă România, deci toţi românii, indiferent de etnie, n-are decât dacă nu-i convine data Zilei Naţionale să meargă în ţara mamă şi să ne scutească de prezenţa sa. Şi asta e valabil tuturor maghiarilor cărora nu le convin diferite chestii; nimeni nu-i ţine aici, nimeni nu are nevoie de ei aici. Ce-ar fi dacă şi negrii din Statele Unite ar începe să spună că nu le convine ziua de 4 iulie ca zi naţională, sau că nu le convine că nu îşi pot sărbători naţional diferite sărbători. În primul rând ca minoritate te supui majorităţii, şi din câte ţin eu minte, românii sunt majoritari în ţara numită România, iar limba oficială este româna, care e obligatoriu să fie ştiută de toţi cetăţenii săi. Iar faptul că vii din Harghita sau Covasna nu te scuză de faptul că ai cetăţenie română, deci, implicit trebuie să ştii să vorbeşti limba asta. Şi ăsta e cazul tipului din articolul anterior, care avea la avatar de 1 decembrie imaginea partidului Jobbik din Ungaria, care e un fel de partid comunist, doar că nu se numeşte aşa. Frate, nu-ţi convine, pleacă, nu te ţine nimeni aici. Personal, aş fi cea mai fericită să scap de toţi ăia care au mereu ceva de comentat şi mă refer aici la minoritarii maghiari. Şcoli în ungureşte au, au dreptul să-şi celebreze sărbătorile, plăcuţe bilingve au, ce altceva le mai trebuie? Nenorocitul ăla de Tratat de la Trianon nu poate fi încălcat, asta este, vor sau nu, trebuie să înghită anumite chestii, pe care atunci le-au acceptat. Că nu te poţi şterge la fund cu tratatele internaţionale când ai tu chef! Şi nu e posibil ca să meargă preşedintele în Harghita şi să fie nevoit să asculte la căşti ce se discută, pentru că cei de acolo vorbeau maghiara şi nu româna!!! Mi se pare absurd!!!
Cum de unii maghiari n-au nici o treabă cu chestiile de genul acesta şi pot convieţui în linişte şi pace cu românii, iar pe alţii îi mănâncă atât de tare încât nu găsesc un par suficient de lung ca să se scarpine? Da, şi eu înjur politicienii români, dar frate, n-am nimic cu Ungaria, chiar dacă încă şi azi o parte din teritoriile româneşti sunt ale Ungariei...
Mi-aş dori să se termine odată cu toată ura asta între români şi maghiari, dar mi-e teamă că va fi imposibil atâta timp cât vor exista oameni precum Laszlo Tokes va fi imposibil. Ah, şi acest Tokes n-ar trebui să uite că e un slujitor al Domnului, e popă, cum îşi permite să instige la violenţă, asta nu e împotriva celor sfinte, sau pentru el nu există aşa ceva???
Pace, oamenilor, pace, iar cui nu-i convine, suntem în UE, deci pot circula liber, doar cu buletinul înapoi spre Ungaria!

Să te pieptene Funar!

2010-12-01T15:38:00.000+02:00

Nume de cod: Dezastru la balul UMF-partea a II-a

2010-11-29T20:41:00.006+02:00

Viziunea mea şi a restului lumii asupra unui blog personal este la fel de diferită pe cât de paralele sunt şinele de cale ferată. Blogul personal, în viziunea mea, proprie şi personală, e acel loc unde poţi scrie ce vrei fără să-ţi pese de restul lumii, fără constrângeri, inhibiţii. Adică dacă pe mine mă taie să-l înjur pe Băsescu în toate felurile posibile o să o fac, pentru că e pe blogul meu, e pagina mea personală...chiar dacă asta înseamnă că probabil voi fi filată de SRI şi mi se vor pune beţe în roate în toate chestiile pe care le voi întreprinde. Daaaar, dacă nici aici nu te poţi exprima liber fără să fii înjurat şi făcut în toate felurile înseamnă că e grav şi că sunt două surse ale problemei: una e sistemul, care deşi se presupune că e democraţie, de fapt nu e, şi democraţie în sensul că poţi spune orice vrei, dar să fie în conformitate cu legea şi să nu jigneşti pe nimeni din jurul tău (iar dacă până acum nimeni nu ţi-a mai spus tâmpit, înseamnă că trăieşti într-o lume plină de prieteni falşi) iar alta e naivitatea de care dai dovadă, crezând că toată lumea te place şi că orice spui tu e corect.
Aşadar, dat fiind faptul că s-a creat o adevărată isterie în ceea ce priveşte articolul meu anterior despre cât de prost a fost organizat Balul bobocilor UMF, şi că oamenii au luat-o razna pentru că mi-am permis să nu fiu de acord că balul a fost superb, am decis să scriu încă un articol, structurat pe puncte clare şi să spun ce nu mi-a plăcut, eventual voi da şi exemple şi rezolvări, asta dacă o să am chef şi dispoziţie, pentru că până la urmă e blogul meu şi dacă vreau să înjur asta o să fac, iar cui nu-i convine să nu citească! Am zis!
1. Tema: din punctul meu de vedere, a lipsit. Din sală nu s-a înţeles mare lucru. Şi să începem cu începutul, evident. Intră pe scenă doi prezenatori, îşi spun ei replicile şi apare un omuleţ purtând o mască specifică unui carnaval veneţian, şi mai purta şi haine de epocă, ce în nici un caz nu erau purtate în anii '40 când s-a înfiinţat UMF-ul şi în nici un caz nu aveau legătură cu_cabaretul, cum a spus o domnişoară într-un comentariu anterior. Apoi s-a trecut la anii comunismului, şi apoi la 2010. Deci care e tema?
2. Prezentatorii. Ştiu, e foarte greu să fii prezentator, şi mai ales să fii spontan când pe scenă sunt pauze lungi şi trebuie să apari şi să spui două vorbe. Dar, pentru că mereu trebuie să fie un dar, consider că un prezentator trebuie să fie carismatic, or cei patru, după părerea mea nu au fost. Profesionalism da, carismă nu. Apoi, tot după părerea mea, un prezentator nu trebuie să aibă probleme de dicţie, în cazul ăsta, să poată pronunţa consoana "r" pentru ca lumea din sală să priceapă.
3. Tehnica...Despre tehnică sunt multe de spus, şi nu prea frumoase. În primul rând, dacă ştii că nu va merge bine ceva, nu-l faci, indiferent că vrea cutare şi cutărescu. Dat fiind faptul că spectacolul a avut loc într-o sală de teatru, care implică şi cortină, şi dat fiind faptul că a fost folosită cortina extrem de des, ar fi fost mai bine ca proiecţiile să fie făcute din spatele scenei. Sincer, mă îndoiesc că nu se putea proiecta din spate, pentru că_cunosc destul de bine sala şi e destul de mare în spate, şi nu a fost folosită până în capăt...Dar asta e doar părerea mea şi lumea nu gândeşte ca mine, pentru că dacă ar gândi, ar fi o lume mai bună. Din sală s-a văzut oribil când se lăsa cortina şi era proiectată pe ea un ecran albastru...Ce a mai fost nasol a fost faza cu microfoanele, care se fâţâiau pe scenă, fugărite de organizatori, pentru că unii dintre boboci au uitat să şi le ia. Am mai spus şi înainte, dacă vezi că ai două microfoane, măreşti puţin viteza în culise ca să ajungă la timp la cine are nevoie de ele. Apoi, partea cu ştirile şi clipurile care se întrerupeau. Sincer, mă îndoiesc că nu au mai fost laptop-uri, sau că nimeni n-a mai avut un laptop de împrumut, daaaar, nimeni nu gândeşte ca mine...Ar fi fost o parte amuzantă dacă ar fi mers ca lumea totul, dacă nu s-ar fi văzut bsplayer-ul acela, şi dacă ar fi fost şi o imagine mai bună şi dacă nu s-ar fi întrerupt clipurile.
4. Probele pe perechi. Ca să fac pe pupincurista o să spun că toate probele au fost extrem de interesante şi n-am adormit la o parte din ele. Probabil că s-a muncit la probe, însă unii au muncit mai mult decât alţii, cel puţin aşa s-a văzut din sală. Nu mai vreau să spun care perechi mi-au plăcut şi care nu, cert e că cele care mi-au plăcut şi care după părerea mea au fost cu adevărat bune (şi mă refer aici strict la fete, că de Mister sunt mulţumită), mult mai bune decât tipa care a luat Miss, nu au luat nimic.
5. Concursul Medifun. Trebuie să fie spontan, bobocii trebuiau să meargă prin sală şi să adune bani pentru nu mai ştiu ce cauză. Bani adică lei. Iar una dintre concurente a avut euro, ceea ce mi se pare ciudat, pentru că nu cred că altcineva decât oamenii de afaceri, cămătarii, bancherii umblă cu euro la ei, şi din câte îmi amintesc eu, România încă n-a trecut la moneda europeană, deci să nu vină nimeni să-mi spună că aia n-a fost planificată.
6. Concursul de "cultură generală". Din comentariile din articolul anterior am înţeles că bobocii aveau trei variante de răspuns pe foaie, care ar fi trebuit să fie proiectate. De fapt, dacă nu le-aţi putut proiecta, trebuia să se trezească cineva să anunţe spectatorii că pe biletele care le extrag sunt 3 variante de răspuns pentru că din sală s-a văzut ca şi cum ar citi răspunsul de pe foaie. Iar dacă întrebări de genul: "Cine a inventat taiorul?" (şi nu tairoul cum a spus o domnişoară) sau "În ce oraş s-a înfiinţat trupa Phoenix?" sau "Cine a pictat Capela sixtină?" sau "În ce an a avut loc aslenizarea?" etc sunt grele, atunci să mă ierte ăl de sus, da' grele vremuri am ajuns!
7. Premiul Miss Boboc UMF. Să lămurim o chestie. După ce am ieşit de la spectacol, şi nu numai atunci, s-a vorbit de faptul că Miss, aka Carmen, era cuplată cu cineva din Liga Studenţilor şi de aceea a câştigat ea. Şi ca să mă leg de un incident de azi, şi aici mă adresez strict Missei, dacă nu ar fi fost adevărat, ai fi putut spune simplu printr-un comentariu clar că nu eşti cuplată cu nimeni de la Ligă şi nu să vii la mine să-mi ceri socoteală că cine sunt eu de-mi permit să-ţi stric reputaţia? Nu eu ţi-am stricat-o, ci chiar tu ai făcut-o când nu ai fost capabilă să te comporţi ca o adevărată Miss şi să spui lucrurilor pe nume, în sensul că să confirmi sau să infirmi zvonurile. Şi nu, nu-mi convine cine a luat titlul de Miss, nu consider că a avut ceva special, ceva care să o diferenţieze, ceva care să o facă să strălucească, să iasă în evidenţă faţă de restul...După părerea mea a fost doar o altă faţă drăguţă.
8. Uniformele de la "Unirea". Sicer, eu m-am simţit jignită, eu am terminat la liceul ăla, îmi e a doua casă, şi pentru că eu am tendinţa de a interpreta chestiile, eu am interpretat aşa: aţi spus că "Unirea" e un liceu comunist, pentru că aţi folosit uniformele uniriste la uniforma comunistă! Dar evident că dacă şi-ar fi pus cineva mintea la contribuţie şi-ar fi dat seama că nu existau aşa fuste scurte pe vremea lui Ceaşcă...dar din nou, lumea nu gândeşte ca mine.
9. Anca Molnar a fost superbă!
10. Mă aşteptam să fie ceva legătură între scenetele făcute de anul V. Mi-a plăcut în schimb dansul contemporan, cu cei doi îmbrăcaţi în alb.
11. M-am aşteptat la mai mult de la acest bal, având în vedere că mi s-a spus că va fi ceva fenomenal!
Aşadar, acum sper că totul este mai pe placul celor sus-puşi şi că nu voi mai fi ameninţată că nu-mi iau examenele din sesiune, sau că nu voi mai fi făcută "cutră" doar pentru că am ales să-mi exprim părerea mai violent pe propriu-mi blog. Şi nu, nu sunt plătită de nimeni să mă exprim,(deşi ar trebui, la ce rating fac :)) ), din câte am verificat ultima dată e o ţară liberă. Şi cred că am un habar despre ce înseamnă studenţia: înseamnă să te ştii distra când trebuie dar să şi înveţi şi să stai în sala de lectură ca să înveţi să-ţi iei examenele. Şi da, recunosc, îmi plac chestiile kitch-ioase la nebunie, toată viaţa mea e un kitch. Şi da, sunt dintr-o generaţie care nu apreciază valorile, aici ai avut perfectă dreptate! Păcat că eu nu mă încadrez în generaţia asta...mereu am spus că sunt mai matură decât par!(asta era pentru Marco, răspuns la comentaiul din articolul anterior).

Aşadar, dacă totul e în regulă, sper că nu voi fi bătută pe holuri pentru că am îndrăznit să spun că nu mi-a plăcut balul, sau pentru că nu mi-a plăcut cui i-a fost acordat titlul de Miss, şi în definitiv pentru că am avut curajul să nu laud o chestie care mie, personal, nu mi-a plăcut. Sau pentru că am îndrăznit să vorbesc urât despre Liga Studenţilor. Sper că îmi voi lua examenele din sesiune şi că odată cu acest nou articol, o să le "devin simpatică" (asta e de la Mihai).
Pace tuturor! Amin!

Nume de cod: Dezastru la balul UMF

2010-11-27T18:02:00.004+02:00

Ieri, 26.11.2010 a fost Balul Bobocilor la Universitatea de Medicină şi Farmacie Tîrgu Mureş, judeţul Mureş, România, Europa, Terra, Calea Lactee, Univers, paralel sau nu, asta nu ştiu să zic:D Concluzie: dezastru. Şi aici mă refer strict la spectacol. Dacă ar fi să-l compar cu Balul Bobocilor organizat de noi, uniriştii, anul trecut, aş spune că, în ciuda faptului că eram mai tineri şi mai necopţi, a ieşit de un infinit de ori mai bine, frate!!!Noi, în afară de faptul că nu au mers la un moment dat microfoanele, şi aia a fost pentru câteva secunde, în rest ne-a ieşit super fain! Păi, balul ăsta a fost jalnic, adică au fost multe pauze, prezentatori naşpa, tema lipsea cu desăvârşire, iar Miss a ieşit o tipă pe care o cunosc şi ieri am aflat că de fapt, ea se combinase cu unul din Liga Studenţilor......Ce nu fac unii pentru a câştiga!?!?!?! Multe probe pe perechi au lăsat de dorit, iar cele care au fost cu adevărat geniale nici măcar nu au primit ceva premiu!

Aşadar, să luăm fiecare punct în parte şi să-l disecăm.
Tema balului. A lipsit. Din câte ştiu eu, pentru ca un spectacol să iasă fenomenal ai nevoie de o temă. Ei au combinat balul mascat cu_comunismul, cu "istoria" UMF, cu ştiri actuale, a fost un haos total pe scena aia.
Prezentatorii. Aş fi spus carismatici dacă ar fi avut carisma. Dar şi asta a lipsit cu desăvârşire. Însă, dacă vrei să fii cu adevărat profesionist, nu pui ca prezentator un tip care are probleme cu pronunţarea consoanei "r". Cu tot respectul pentru oamenii ăştia, aşa ceva nu se face. Prezentatorul trebuie să aibă o dicţie impecabilă pentru ca şi cel mai bătut în cap spectator să înţeleagă.
Tehnica. Oribil. Am fost dezgustată până peste cap. Păi bine măi, oameni buni, ca să prezinţi ceva pe un ecran, mai ales într-o sală de spectacole, de teatru, unde cortina e folosită des, te duci în spatele scenei şi proiectezi acolo, doar că întorci filmul, îl faci în oglindă. Păi ăştia au pus proiectorul în faţa scenei şi de fiecare dată când se lăsa cortina, se vedea pe ea imaginea de la proiector. Noi, la balul nostru aşa am făcut, chiar dacă noi nu am folosit cortina, şi a ieşit excelent. Şi eram mai tineri decât babalâcii ăştia din Ligă...Apoi, faza cu microfoanele. Bun, am înţeles că erau doar două microfoane şi prea mulţi oameni care aveau nevoie să le folosească. În cazuri din astea, măreşti puţin viteza în culise, pentru ca nenorocitele alea de microfoane să ajungă mai repede la cine are nevoie de ele, şi nu fugi pe scenă să-i dai microfonul lui cutare, după ce a început sceneta că, de căscat ce e, l-a uitat! Apoi, a mai fost dureros când au avut momentul cu ştirile. Ar fi fost extrem, dar extrem de amuzant, dacă le-ar fi mers clipurile. Adică, ei vroiau să vorbească despre chestii politice actuale, da' n-au avut noroc pentru că li se întrerupeau clipurile. Pentru asta chiar mi-a părut rău...
Probele pe perechi. Superbe unele, plictisitoare altele. Spre exemplu: Anca B. a făcut împreună cu partenerul său o adaptare a celebrei părţi "Money" interpretată de Liza Minelli şi Joel Grey, şi a fost superbă!!!! Au interpretat excelent clipul, cu mişcări precise, în concordanţă cu sunetele de fundal, au avut mimică, au avut efecte, adică a plouat cu bani, a fost excelent!!! Apoi Ina şi partenerul său au fost bestiali, interpretând o scenetă având tema "Mafia" pe un colaj de melodii. Din nou, mişcări faine, mimică potrivită. Şi asta a fost excelent. Astea două au fost cele mai bune. Apoi au fost doi care au dansat pe melodiile disco ale trupei ABBA, a mai fost o pereche cu o scenetă la balcon, adică "Romeo şi Julieta" adaptată mediciniştilor. Şi atât. Doar astea m-au impresionat, iar dacă eu am fost impresionată înseamnă că au fost cu adevărat bune. A mai fost o pereche care a încercat un dans sau ceva ce vroia să fie dans pe tema şi melodia Lizei Minelli "New York" însă a fost un eşec. Apoi a mai fost o pereche ce a vrut să interpreteze o scenetă cu o profesoară comunistă şi cu un elev ce nu şi-a pregătit tema de casă, în schimb s-a pregătit cu un dans. Aici, tipa a fost mai mult de umplutură, tipul făcând toată treaba, şi cred că el e cel care a luat titlul de Mister. O altă pereche a interpretat o scenetă după nu ştiu cine, ceva cu un pat şi cu o nevastă cicălitoare care nu-şi lasă soţul să doarmă...tipa din spatele meu o ştia:)). Iar în rest nu-mi mai amintesc de nici o probă, pentru că nu m-au dat pe spate. Însă îmi amintesc că prima pereche a dat-o rău de tot în bară cu dansul lor, în primul rând pentru că nu au avut o continuitate, dansul nu a fost fluid, piruetele au fost oribile, iar ridicările şi mai oribile. Sfat pentru cei care mai vor să facă ridicări: picioarele fetei vor sta mereu întinse în aer, mâinile la fel, iar partenerul stă drept, nu cocoşat. O probă care pe mine m-a scârbit de-a dreptul a fost Medifun, unde concurenţii trebuiau să meargă prin sală şi să strângă cât mai mulţi bani de la spectatori. Şi când spun bani, mă refer la lei şi în nici un caz la euro, cum a avut o individă. Trebuia să fie ceva spontan şi nu a fost şi s-a văzut, la naiba!!!!
Miss şi Mister. Mister, dacă e cel care mă gândesc eu, cu sceneta cu profesoara, atunci accept, e bine, oricum, restul nu s-au remarcat. Iar Miss........Dude, în momentul în care nu m-ai dat pe spate, în sensul că nici o persoană dintre cele pe care le-am întrebat nu şi-a amintit care a fost proba ta individuală, atunci e grav, şi e clar că totul a fost plănuit dinainte! Am fost extrem de dezamăgită, păcat pentru cele două, Anca şi Ina care meritau să câştige! Mai ales pentru că Anca şi Ina au avut cele mai frumoase rochii, Anca una clasică, neagră, şi Ina tot una neagră, mai extravagantă, absolut fenomenală! Restul rochiilor au fost oribile!
Şi ce-am mai remarcat a fost că unele habar nu aveau să meargă pe tocuri!?!?!?!?!!!! Umblau cocoşate şi arătau urât, mă refer la statură.
Şi ce s-a mai văzut naşpa din sală a fost la proba de "cultură generală"....not. După ce citeau întrebarea, continuau să se uite pe bileţel şi părea că citesc răspunsul. Acuma, dacă a fost aşa, destul de urât din partea lor.
Aaaa, ăsta e un later edit: foarte urât că la partea cu_comunismul şi bobocii, au folosit uniformele de la Unirea!!!!Adică cum, Unirea e comunistă? Şi sincer, în comunism fetele nu aveau aşa fuste scurte!!!!Tâmpiţilor!!!
Şi mi-a mai plăcut, adică am adorat dansul Ancăi Molnar, Miss Boboc Colegiul Naţional Unirea 2010!!!Superbă!!!Nu degeaba a câştigat titlul ăsta:*
A fost naşpa, no! Partea de la teatru a fost un fiasco total! Însă partea din Apollo mi-a plăcut:))
Anyway, med school is fun, I like it a lot!:D

Going the distance

2010-11-20T19:19:00.004+02:00

Sau, mai pe română "Amor la distanţă". E o comedie romantică avându-i în rolurile principale pe Drew Barrymore şi Justin Long. Alături de ei îi mai găsim pe Christina Applegate, Charley Day şi Matt Servitto.
Mersi Dani pentru film şi pentru o seară superbă, m-am simţit excelent :*:*:*:*
Revenind...E un film amuzant, însă foarte clişeic. În sensul că e comedia romantică tipic-americană, care mereu se termină cu un final fericit şi cu o rezolvare la toate problemele...Acţiunea e oarecum monotonă, dat fiind faptul că tot ce se întâmplă e un du-te-vino între New York şi San Francisco între Erin (Drew Barrymore) şi Garrett (Justin Long). Replicile nu m-au dat pe spate, au fost unele glume bune şi cam atât. Plus că primează cuvântul "vagin" şi nu glumesc:))
Aşa. Garrett e un tip destul de jalnic aş spune eu, în sensul că la început e mai pămpălău, şi nu-i cumpără prietenei sale cadou de ziua ei pentru că ea i-a spus că nu e nevoie. Dar toţi ştim că fetele sunt fete şi spun chestia asta doar ca să le cumperi un cadou şi mai grozav pentru că ele sunt modeste şi-ţi spun că nu vor:)) Apoi, după ce se desparte de respectiva, merge la un bar cu băieţii şi dă peste Erin, tipa interesantă cu_care se şi culcă în aceeaşi noapte. Dar, vestea proastă e că Erin e din San Francisco şi venise în New York pentru a face practică la un ziar local, ea fiind jurnalistă. Evident că petrec zile minunate împreună şi decid că nu pot să pună capăt relaţiei ce a luat naştere între ei şi aşa se naşte o altă relaţie la distanţă. Situaţiile prin care trec cei doi, mai ales când vine Garrett prima dată în vizită în San Francisco, sunt extrem de amuzante şi îţi schimbă starea de spirit. Am uitat să precizez că Garrett lucrează la o casă de discuri, încercând să promoveze talente locale, mai mult sau mai puţin "talentate"...Şi, ca orice comedie romantică, se termină cu...cu...neah, nici nu mă obosesc să spun, că deja ştie lumea...Se termină în Los Angeles, de fapt nici nu mai ştiu cum se termină, mă refer care sunt ultimele faze din film...Şi aici e doar vina lui Dani, că se tot foia lângă mine, da' nu mă plâng :-"
Anyway, eu zic că nu e un film care să merite, daaaar, dacaă nu aveţi alt film la care să mergeţi într-o vineri seara, e bun şi ăsta...Are replici drăguţe, da' am mai spus asta...Simţeam nevoia să accentuez:D

Şi am terminat şi articolul ăsta, că de câteva zile tot mă chiunui să scot ceva drăguţ şi interesant despre film, da' n-ai cu ce...:))

Pasodoble...Ole!

2010-11-16T15:16:00.007+02:00

Pasodoble e un dans tradiţional din sudul Franţei, însă construit după mişcările şi după muzica din coride. Cel care conduce joacă rolul matadorului, iar cel care îl urmează poate fii fie umbra matadorului fie un dansator de flamenco însă de cele mai multe ori este simbolul capei. Pasodoble e unul dintre cele mai dure dansuri, fiind prezent mai mult la competiţii decât ocazional. Însă duritatea face ca acest dans să fie şi unul dintre cele mai senzuale, fiind un dans al pasiunilor, al sentimentelor, al iubirii aprinse.
Însă nu despre dans vroiam să scriu eu, ci despre modul cum pasodoble poate fi interpretat în viaţa reală, ca fiind un concept, o idee. O să fac abstracţie de faptul că mai am un cititor şi o să scriu ce am eu în cap şi pe suflet...Fiind un dans al dragostei, pasodoble permite intercalarea încă a unei persoane într-o relaţie, însă de cele mai multe ori, acea persoană nu va staţionea prea mult prin preajmă, pentru că pasodoble e activ, e plin de ceartă, plin de vână, plin de pasiune, însă doar între primii doi protagonişti. Şi oricum, nici nu e moral şi nici normal să intervii în relaţia a doi oameni, numai pentru că nu eşti băgat în seamă. De asemenea, pasodoble e energie în stare pură, aşadar prezintă acţiune, conflict, şi nu cred că e cineva care doreşte să intervină în cearta a două personaje angrenate într-un pasodoble. Pasodoble necesită viclenie, tocmai pentru că e o bătălie a ego-urilor, iar în acest context îţi foloseşti mişcările corpului, îţi foloseşti buzele, îţi foloseşti mai ales ochii, care ştim, pot fi extrem de expresivi. Însă trebuie să ştii cum să foloseşti toate aceste lucruri. Vocea nu e folosită, mai ales pentru că suntem fiinţe vizuale, şi informaţia e transmisă mult mai uşor pe această cale. Însă şi simţul tactil are un rol important, atingerea poate să confirme sau să infirme o mulţime din lucrurile exprimate vizual. Aşadar, simţul auzului sau al vorbirii, în cazul unui pasodoble nu e prea important, mai ales pentru că taurul îl vezi mai întâi şi trebuie să te detaşezi de zgomotul de fundal produs de spectatorii în delir prezenţi la o coridă. Pasodoble e dragoste, pasodoble e război, şi ştim că cele două sunt foarte permisive, poţi face orice pentru a-ţi atinge scopul, însă nu îţi doreşti tu, ca intrus, să faci asta cu partenerul matadorului, pentru că iese cu scântei. E roşul aprins al vieţii, al morţii, al certurilor, al împăcărilor, e roşul aprins al iubirii. Pasodoble e gelozia unui moment, e sentimentul de vină, dar şi de ură. Pasodoble, pe lângă toate aceste caracteristici mai mult sau mai puţin plăcute, e şi loialitate. Capa îi e loială matadorului, şi vice-versa, fiecare ajutându-l pe celălalt să-şi atingă scopurile: capa ajută matadorul să câştige corida, iar matadorul înfrumuseţează capa, o face să se unduiască senzual. Pasodoble e pur şi simplu un dans al vieţii, al trăirilor intense, pasodoble e relaţia dintre două personaje înlănţuite în agitaţia cotidiană, pasodoble e bătălia supremă a sentimentelor contradictorii, e savoarea încercărilor în iubire, e extazul simţit când totul merge aşa cum ar trebui, pasodoble e pericolul unui atac iminent, dar e şi cufundarea în încrederea celuilalt. Pasodoble e dansul relaţiilor, e relaţia dansului, e mişcarea corpurilor într-un perpetuum mobile, dar şi mişcarea haotică a sentimentelor în momentul în care matadorul flutură mai tare capa.
Ole!

That's what you get...

2010-11-13T16:26:00.003+02:00

...if you remain in Romania to graduate university.
Pentru că România are unul dintre cele mai proaste sisteme de învătământ. Din lume. Adică, poate că al francezilor e mai nasol, din experienţa mea din Bressuire cu francezii, concluzia asta am tras-o...În fine. Încerc să învăţ la biofizică pentru testul de săptămâna viitoare şi parcă îmi e imposibil!!! Adică, după foarte multe studii care afirmă şi întăresc ideea că învăţarea e mult mai uşoară dacă informaţiile sunt vizuale, ăştia încă tot nu şi-au dat seama că dacă te îndoapă cu texte scrise în n cărţi, nu rezolvă nimic, studentul ăla tot n-o să reţină mare lucru decât dacă e un tocilar...Şi faza dură e că a fost o tentativă de Powerpoint vineri la biofizică, da' să mă ierte Dumnezo, dacă ăla a fost Powerpoint, jur că mă vopsesc blondă!!! Adică, dude, scanezi o carte şi pui imaginile? Păi asta e ca şi cum mi-ai fi spus în faţă că-s proastă şi că oricum nu o să reţin tâmpeniile alea din carte! Am nevoie de imagini, de poze colorate, de chestii care se mişcă, care se rotesc, să-mi arate cum fac "flip-flop" proteinele în stratul de lipide:)) Ce dracu'!!! Da, bun, am înţeles că profii de la UMF îs capabili să îţi vorbească două ore non-stop, da' eu am nevoie să văd cum se întâmplă chestiile. Să văd aminoacizii cum interacţionează, să văd fenomenul de osmoză, SĂ VĂD!!! Am nevoie să înţeleg, mai ales, şi eu sunt o persoană vizuală, am memorie vizuală bună, de ce nu mă ajută şi pe mine cineva în sensul ăsta?!?!?!?! Păi eu la toate proiectele din liceu făceam Powerpoint ca să înţeleagă ceva lumea...(apropo de proiecte, cel mai mult, şi preferatul meu, în care am pus trup şi suflet, a fost cel de la fizică despre stele, la care am stat aproape o noapte ca să găsesc nişte filmuleţe ca lumea pe youtube:D )
Aşadar, manifestându-mi neputinţa de a înţelege, am nevoie de puţină înţelegere şi compasiune din partea profilor care sunt incapabili să facă un ppt normal, să mă ia mai uşor la examene:D Mulţumesc!

Ah, şi samba e dansul meu preferat, de când l-am învăţat, şi aşa va fi mereu!!!

So you think you can dance?

2010-11-12T20:04:00.009+02:00

Pentru că am ales să stau acasă, din motive mai mult sau mai puţin personale, cel puţin nu am pierdut vremea degeaba...Am copt o nouă coregrafie la melodia siropoasă din articolul anterior:)) Şi pentru că îmi plac piruetele, are multe piruete:D

Anyway...o săptămână faină, cu primul seminar (de osteologie) luat, măcar am râs bine cu profu' cât l-am dat :)) păcat că m-am încurcat la unele chestii...şi faza care m-a lăsat mască a fost că m-a întrebat când e ziua mea, ca să-mi facă un cadou (!!!) Acuma, îs curioasă daca-şi aminteşte:)) Faza drăguţă a fost că ne-am întâlnit eu cu Andrada şi Roxana de la 9 ca să mai repetăm craniul şi ne-am dus pe coridorul de la etajul întâi unde e şi orarul şi toată lumea se holba la noi şi la Johnny şi râdea, şi nu înţeleg de ce...De parcă ei nu au trecut prin aceeaşi experienţă...
Şi ce-am mai aflat săptămâna asta e codul de la intrarea în decanat, pentru că, stând trei ore degeaba marţi prin şcoală, n-am avut ce face şi am urmărit ce tastează cei care intră înainte de 11 în decanat:)) Da, aş fi un spion excelent, ştiu asta:D
Era să o bat pe o tipă săptămâna asta, bine că n-am făcut-o, da' eram oricum în spital şi ar fi primit ajutor imediat. Adică toată chestia a început cu faptul că unei colege i s-a făcut rău pentru că nu mâncase. Şi se trezeşte individa asta să îmi dea sfaturi că ce am de făcut, când eu, din câte îmi amintesc, nu sunt atât de proastă încât să nu mă descurc. Prima dată am ignorat-o, da' a doua oară m-o scos din pepeni în ultimul hal...geez, de ce există asemenea oameni? De ce e atât de mare grădina? De ce, de ce, de ce?
De ce trebuie eu să o dau în bară tot timpul când vine vorba de chestii delicate? Asta chiar e o întrebare existenţială! :))
Îmi plac cerceii primiţi cadou şi braţara. Mulţumesc tare mult Oana B şi Irina :*:*:*:*=> Codronix Bijou

Ah, şi îmi e dor să mă uit la Stagtate, şi nu mai am răbdare să mă uit, pentru că am văzut deja de vreo două-trei ori toate sezoanele:(

Ah, şi mă bucur când lumea îmi răspunde la zâmbet, sau şi mai drăguţ, îmi mulţumeşte pentru el!:D

Viaţa de student până acum e foarte faină. Iubesc faptul că îmi place la facultate. Pentru clădire, pentru atmosferă, şi mai ales pentru oameni. Îs aşa de drăguţi, până şi tipa aia face ca viaţa să fie condimentată. Prea repede m-am ataşat de oameni, şi nu ştiu cum să interpretez chestia asta. Acuma, normal că mai sunt şi indivizi mai puţin inzestraţi mintal, dar sunt şi ei fiinţe şi trebuie luaţi ca atare. Adică unii prea "deştepţi", alţii mai puţin "deştepţi", ca în orice colectiv. Şi uau, devin prea tolerantă şi asta chiar nu e bine. Şi gosh, scriu numai porcării, articolele mele nu mai au consistenţa pe care o aveau, scriu doar ca să fie ceva...Naşpa frate...Da' totul vine din cauza ţării ăsteia de rahat, cu politicieni de rahat...Trebuie să găsesc pe cineva cu_care să discut politică, pentru că nu mai pot!!!!

Anyway, med school is cool!

Nevoi siropoase

2010-11-08T22:05:00.003+02:00

Am o nevoie acută să scriu despre o chestie siropoasă care nu-mi lasă creieraşul, şi aşa stors şi obosit, în pace de vreo câteva zile. Şi da, până şi eu simt că trebuie să scriu uneori despre asta, şi chiar dacă e scris pe un ton mai hazliu e........ Unu' la mână, îmi bâzâie prin creier de câteva zile un tip, şi tocmai acum şi-a găsit să facă asta, că nu eram eu ocupată cu oasele, a mai venit şi el la grămadă...da' nu mă plâng :-"... Doi la mână, până şi eu mă ruşinez de anumite chestii, şi mi-e ruşine să-l întreb dacă are ceva de gând sau nu...aşa că aici accept cu plăcere ajutor:D Trei la mână, nu are net, aşa că pot să scriu despre el, pentru că nu o să citească :)) Da' e foarte fain tipu' şi nu mă refer aici la fizic, până şi stilul vestimentar e aşa cum trebuie să fie, şi are ceva în cap, şi are replici acide şi...gosh...şi ne asortăm aproape de fiecare dată...şi....
Şi devin penibilă!!! Foarte penibilă, da' nu contează, că e blogul meu...

Şi uneori am impresia că faptul că sunt atât de activă şi veselă sperie lumea. Da' chiar nu pot să am o faţă tristă...Şi pur şi simplu nu am cum să-mi stăvilesc energia, îmi e imposibil. Aşa sunt eu, prefer să fiu aşa decât să redevin tipa anostă şi de multe ori plictisitoare din liceu. Adică decât să fiu ca majoritatea tipelor, cu aere de primadone care ştiu tot, când de fapt, habar n-au să se poarte...şi da, am momente când mă comport ca un copil, dar asta nu înseamnă că sunt neîndemânatică sau distrată, nu, de fapt prefer să fiu aşa. Încerc să mă adaptez situaţiei care mi se pune în faţă, şi ca orice om, mai greşesc, şi îmi pare rău că greşesc, dar am şi eu defecte, pe care încerc să le corectez...Iar gelozia e unul din ele...

Melodie siropoasă, da' foarte drăguţă...

...si totusi există blestem

2010-11-06T07:48:00.004+02:00

Pentru că ce s-a întâmplat ieri e un blestem. Faptul că a plecat e un blestem. Am totuşi nişte bucurii legate de Adrian Păunescu...Mă bucur că am fost contemporană cu el. Mă bucur că locuiesc lângă catedrala ridicată cu ajutorul său. Mă bucur că l-am auzit recitând de fiecare detă când venea în Tîrgu Mureş. Mă bucur că am avut atâta înţelepciune încât să îi citesc poeziile la timp. Dar am şi regrete. Că nu am făcut şi eu parte din generaţia în blugi. Pentru că fiecare părticică din mine vuieşte a revoltă, a iubire, a limpezime, a bucurie, fiecare părticică din mine vuieşte a sentiment de Cenaclu. Îmi amintesc că, obişnuiam să îl imităm pe Păunescu când eram mici, şi chiar dacă ne prosteam, e de remrcat faptul că auzisem de el, fapt ce nu se întâmplă azi cu cei de 7,8,9 ani. Păcat. Oricum, poetul unor generaţii nu s-a stins. S-a dus omul, poetul rămâne veşnic. Nu ştiu dacă va mai fi cineva care să fie capabil să adune mase de oameni, să-i facă să cânte cu un singur glas, să-i facă să simtă libertatea atât de profund, să-i facă să tacă atât de profund. Şi îşi folosea doar vocea şi charisma. Şi nimic mai mult, nu frică, nu intimidare, nu bătaie, doar voce şi charismă.
Şi trebuie să mă obişnuiesc cu gândul că de acum, încet-încet, se vor duce toţi coloşii români. De fapt, se vor duce oamenii, coloşii vor rămâne.

Şi continuarea:
Partea a II-a
Partea a III-a
Partea a IV-a
Partea a V-a
Partea a VI-a
Partea a VII-a

A new era has begun...

2010-11-04T21:38:00.004+02:00

Vroiam să scriu ieri, da' internetul de la RDS e atât de bun încât am decis că nu are nici un rost să insist dacă el nu vrea. Şi nu a vrut ieri. Azi vrea.
Aşadar, detest noua modă a bărbaţilor pe tocuri. Chiar dacă sunt o persoană foarte deschisă spre tot ce e nou şi mai ales tolerantă (însă nu cu proştii), moda asta mă sperie, în primul rând, apoi mă face să râd şi în final îmi vine să-mi dau palme. Sincer, nu văd nimic la modă, fashion, trendy sau alte denumiri folosite de pipitze pentru a descrie acest fenomen. Da, bărbaţii au iniţiat moda tocurilor, da' nu erau tocuri cui, asta în primul rând...Nu e deloc atrăgător, deloc nu-i avantajează. Da, travestiţii să poarte tocuri, n-am nimic cu ei, e o alegere personală, da' restul mi se par exageraţi. Şi pe bună dreptate. Unii sunt chiar caraghioşi.
Bine, în clipul lui GaGa, Alejandro, e o altă poveste. Ăla e un clip video menit să impresioneze vizual, menit să atragă vânzări, e construit cu scopuri pur interactive şi de publicitate. Şi da, înţeleg şi bărbaţii care merg pe podiumurile de modă încălţaţi cu tocuri. E acelaşi fenomen ca în clipul lui GaGa.

Da, şi bărbaţii trebuie să se aranjeze, să miroasă frumos, să arate bine, că deh, aşa e lumea de azi, am depăşit de mult stadiul de om din Neanderthal. Tipilor nu trebuie să le fie ruşine să poarte cămăşi casual, sau pantofi, plovere, veste de genul celor de costum, tenişi la costum însă niciodata pantofi la blugi!!!! , apoi să poarte accesorii, şi prin accesorii nu mă refer la brăţările de aur sau argint ci mă refer la cravate, genţi, fulare etc. Şi toate să le combine cu grijă şi corect cromatic. Pentru că degeaba ti-ai tras o pereche de blue jeans şi o cămaşă de blugi că nu m-ai dat pe spate, ba chiar, m-ai băgat în pământ. Şi chiar nu e greu, şi nici scump să te îmbraci corect. Adică, eu am rămas mască_când am fost acum câţiva ani în Franţa şi mă aşteptam să văd femeile îmbrăcate bine, nu neapărat elegant cât frumos. Şi am văzut doar haine atârnate, largi, ponosite...Acuma ştiu că par ipocrită, da' chiar nu sunt. Consider doar că la un moment dat trebuie să te maturizezi şi vestimentar. Adică, şi eu am purtat tricouri largi, blugi largi şi nu ieşeam din adidaşi nici să mă plăteşti. Da' totul are un început şi un sfârşit. În fine. Oricum, bărbaţii pe tocuri cui nu arată de nici o culoare.

Şi mai vroiam să spun că detest persoanele care nu ştiu reguli elementare de politeţe. Adică frate, unde mama naibii ai fost în primii 7 ani de viaţă când se presupune că trebuia să le înveţi? Adică dacă ceva nu e al tău, cere voie înainte, sau dacă nu ştii al cui e, dar afli între timp, cere-ţi scuze că l-ai luat fără să ştii şi cere voie să-l foloseşti. Tot aşa, spune mulţumesc când ţi se face o favoare, un serviciu, spune te rog când ai nevoie de ceva şi cu plăcere ca să fii drăguţ, chiar dacă ceea ce ai făcut nu a fost din plăcere. Chiar aşa de greu e? Adică, probabil că am pretenţii prea mari de la societatea actuală, da' în pana mea, măcar atât să facă fiecare şi lumea ar fi un loc mai bun. Şi iar revin la faza cu lumea mea utopică ce nu va putea fi realizată tocmai pentru că e utopică.

I've got a feeling...and I don't like it

2010-10-31T13:06:00.003+02:00

Is it just me, or things are not the way they should be? 'Cause I feel that something is wrong. Maybe is just a feeling, but it's like my heart wants to pop out of my chest....And it's not love what's going on...Ok, a part of it is, but not the big one...Something is definitely going to be wrong next week, and I have no fucking clue what's gonna be. Am I jealous? Because it doesn't feel like jealousy...The truth is, I don't like surprises, especially if it is not a special occasion! Maybe it's the feeling of starvation a vampire has (people know I'm a vampire, even my parents, and they accept it :)) )... I know I shouldn't be possesive with people, because they are not my property, but I just can't help it. It's just another thing I have to change about me, but I'm not in the mood right now. And what's another strange thing is that I spelled every single letter when I wrote this shit. But the truth is that some persons are so spellbinding...

Anyway, I hope it's not the thing I'm thinking about, because if it is, I'll have a nasty reaction and you don't want to see me when I act like that.

And this is the perfect song for this moment:

Becoming burlesque

2010-10-28T21:24:00.002+03:00

Şi aş începe cu versurile unei melodii pe care o ador: "It's a new dawn, it's a new day, it's a new life for me...And I'm feeling good!" (Michael Buble-Feeling good). Şi toate astea pentru că încep să mă acomodez cu facultatea, cu oamenii, cu viaţa de student, cu fiţele venite de prin alte părţi, cu accentul străin, cu profii, asistenţii, conferenţiarii. Şi îmi place când trebuie să merg la facultate, e fain, e interesant. Frustrarea că nu înţeleg biochimia aduce şi ea un plus de savoare vieţii mele, şi aşa destul de condimentată. Însă uneori am impresia că era mai bine dacă dădeam la Ştiinţe politice sau Studii europene pentru că de multe ori am un chef să mă cert cu cineva ceva de speriat. Şi acolo cel puţin aveam ocazia, pentru că, făceam politică. Aici, trebuie să-mi ţin gura închisă, să mă abţin din a comenta, pentru că nu ştii niciodată ce le iese oamenilor din căpăţâni.
Ah, politica, cea mai mare curvă crescută de umanitate. Imposibil să nu o adori. Şi ironia sorţii face ca democraţia, comunismul, fascismul etc. să fie nişte simple definiţii, pentru că toate sunt la fel, toate subjugă masele de oameni, toate te fac sclavii lor, indiferent de modul în care se întâmplă acest lucru, pe faţă (comunism...) sau mascat (regimurile democratice). A fost acum câteva zile, dacă nu chiar ieri, votarea moţiunii de cenzură ce avea să schimbe Guvernul. Şi ce m-a frapat pe mine a fost discursul lui Boc, în care se chinuia el să dea vina pe guvernarea din anii 2007-2008, că vezi-doamne, atunci s-au dat salarii mai mari, pensii mai mari, s-au scos la concurs prea multe locuri în sectorul bugetar şi alte aberaţii de-ale sale. Şi bineînţeles nelipsitele cifre, nu cred că am auzit vreun discurs de-al lui Boc în care să nu scoată foaia cu cifrele din buzunar. E foarte uşor când vezi paiul din ochiul vecinului, dar bârna din ochii tăi e prea mică pentru ca tu să o bagi în seamă. Oare politicienii ăştia chiar aşa de tâmpiţi ne cred? Şi nu mă refer aici la cei de prin zonele rurale şi nu numai, la care dacă mergi cu o găleată plină cu de-ale gurii pe care scrie Partidul Proştilor, ei te votează numai pentru că le-ai dat găleata, ci mă refer la oamenii conştienţi care mai înţeleg câtva subterfugiile politicii. Adică, degeaba îmi vii tu mie să-mi spui că ăia de-au guvernat acum 2-3 ani sunt vinovaţi, dacă tu nu eşti în stare să aduci nişte soluţii satisfăcătoare care să îndrepte greşelile lor şi care să te ajute să fii ales şi la următorul scrutin. Adică, hai să fim serioşi, logic e că dacă dai cu bâta-n baltă atât de rău pe cât au dat-o ăştia de-şi zic guvernanţi (plus preşedinte), să nu mai fie aleşi never ever. Daaaaaar, şi există un mare DAR, aşa cum am văzut la votarea acestei moţiuni de cenzură, dacă Băsescu nu vrea un lucru, apoi aia e lege. El nu a vrut ca moţiunea să fie adoptată, nici nu a fost. Se specula că înainte de vot, ar mai avea nevoie doar de două pentru a trece, însă moţiunea a picat cu 8 voturi, ceea ce mie îmi ridică nişte semne de întrebare. Cu cât au fost cumpăraţi acei 8 care nu şi-au dat acordul? Care e preţul unui asemenea vot de importanţă naţională? Cât costă viaţa românilor? Nu că noi suntem un popor bun. Nici vorbă. Suntem poate printre cele mai leneşe popoare, care preferă să fugă din ţară decât să încerce să schimbe ceva.
În fine, lumea mea utopică nu va putea exista, tocmai pentru că e utopică. Însă cum speranţa moare ultima, la fel şi eu sper. Poate pun impozit şi pe speranţă, râs, glume, respirat, sărut, dragoste sau alte fenomene şi nevoi umane atât de necesare fiecăruia. Că atunci ne-am dus "tătă" naţiunea pe Apa Sâmbetei şi nici un scfandru priceput n-o să ne recupereze...

What's up party people?

2010-10-16T20:30:00.010+03:00

Cam aşa ar trebui să sune titlul de articol al unui student...da' nu sună chiar aşa. Party people, abia după testul/testele de săptămâna viitoare de la anatomie. Aştept cu nerăbdare Balul bobocilor şi încă stau pe gânduri dacă să particip sau nu. Am nevoie de păreri, aşa că săriţi cu ele.
Una-alta, totul e ok până acum la facultate, oamenii sunt mişto, profii/asistenţii/conferenţiarii la fel, chiar dacă habar n-am cum îi cheamă pe unii şi încă tot nu ştiu unde e "sala profesorală" sau dacă ea există. Până acum, multe lucruri sunt plictisitoare, pentru că le ştiam din liceu, aştept cu nerăbdare disecţiile, adică peste 6 săptămâni. Deja am văzut un cadavru, da' am rămas destul de dezamăgită pentru că era foarte vechi, atât de vechi încât muşchii erau uscaţi şi desfăcuţi în fibre, iar pielea avea textura pielii întoarse.
Evident că nu am scăpat nici aici de clasicele fiţe şi fâţe, da' încerc să mă adaptez, sau mai bine, să le ignor. Însă când aud remarci de genul: "Ai intrat la facultate (de medicină) ca să fii tratat ca un rahat" sau, în timp ce ne schimbam în vestiarul pentru studenţi de la spital pentru LP-ul de ATI: "Vai, ce gaură de şoareci", îmi vine să pocnesc persoana respectivă de să îi iasă borşul. Anyway.
Revenind la lucruri serioase. Am fost desemnată reprezentant de grupă aka şăf, şi îmi place pentru că pot să mă gândesc şi la alte chestii legate de facultate nu doar la cursuri. Aştept cu nerăbdare să încep orele de scrimă, şi sunt foarte entuziasmată când vine miercurea pentru că am sport. Cred că inima mea o ia din nou razna pentru un tip superb, divin chiar, da' încerc să mi-o controlez şi să-mi pun mintea la contribuţie şi să concep nişte planuri....da' ce naiba vorbesc atâta despre asta, doar nu vreau să dezvălui nimănui ce am de gând să fac, să nu mă dau de gol :)) Am remarcat că suntem destul de puţini din Târgu Mureş, şi asta îmi displace. Negrii arată extrem de bine, da' nu te bagă în seamă deloc (ce urât). N-am reuşit să fiu aleasă reprezentant de serie (nu pot să scriu "şăf" pentru că sună urât în scris, e mai fain când îl pronunţi :)) ), pentru că nu am fost în Consiliul Naţional al Elevilor, da' e mai bine aşa, nu cred că aş fi abut răbdarea necesară (sau poate da?) să îi îndrum pe restul şi să îi fac să mă asculte când am ceva să le spun pentru binele lor...Şi nu o să uit niciodată de faza când la "alegeri" o tipă s-a trezit să întrebe cu ce medii au intrat candidaţii la facultate...Absolut bestială faza, am încercat să-i zâmbesc cât de frumos am putut din faţă, unde stăteam, să ne vadă restul lumii, chiar dacă abia mă mai abţineam să nu râd cu lacrimi...
Abia aştept să termin şi să stau pe picioarele mele. Da, ştiu, nici n-am început bine şi eu vreau să termin. De fapt, vreau să vină vacanţa, vreau să mă reîntorc la liceu. Îmi e dor de momentul când venea cineva în clasă şi ne dicta orarul, pentru că a fost o îmbulzeală teribilă în prima zi pentru orar. Şi îmi e dor de clopoţel, clar, pentru că aici nu este, era o adevărată uşurare când suna clopoţelul şi ştiai că ai scăpat să fii ascultat.
Era să uit. Am avut un "conflict" cu profa (?) de biochimie LP, pentru că a scrisese pe tablă la formula pH-ului log în loc de lg şi i-am atras atenţia spunându-i că formula e cu logaritm zecimal, deci lg, nu cu logaritm normal, log. Şi ea mi-a spus că e acelaşi lucru...........Am decis să nu mai spun nimic. Deşi îmi muşcam limba.

Last minute check-ups

2010-10-01T21:22:00.006+03:00

Ce poate fi mai minunat decât să stai cocoţat în vârful patului, cu o ceaşcă de cacao fierbinte, cu o carte bună în mână, cu picioarele învelite în şosete de lână făcute de bunica şi cu spatele îmbrăţişat de o bundiţă tot de-a bunicii? Mai ales că afară e atât de rece, iar ciocolata atât de bună...Gustul acela dulce care îţi încântă papilele gustative până la extaz, căldura aceea ce îţi alunecă pe gât şi pe care o simţi în tot corpul, frisonul de plăcere ce ţi se ridică pe spate până la ceafă, atingerea fină şi delicată a ciocolatei, sentimentul de cufundare într-o mare de caşmir, toate astea caracterizează băutura zeilor. Şi pe bună dreptate triburile sud-americane considerau ciocolata băutura zeilor, pentru că are un gust şi o savoare inconfundabile ce îţi oferă plăcere absolută. Aş numi-o chiar "plăcere instant"...
"Shogun", asta citesc acum, mai ales pentru că am planuri mari în ceea ce priveşte Ţara soarelui-răsare...Nu, nu vreau să o cuceresc, ci doar să reuşesc să mă refugiez acolo. Aşa că, am început conştiincioasă să reînvâţ japoneza. Şi simt că trebuie să scriu despre chestia asta pentru a mă motiva să continuu, pentru că nu e uşoară deloc. Numeroasele particule îmi dau bătăi de cap, iar pictogramele sunt destul de greu de reţinut. Însă, trebuie să învăţ să gândesc ca un japonez, de aceea mi-am aciziţionat câteva cărţi despre Japonia, iar câteva le-am primit de la Cristina (mulţumesc :*). Însă momentan îmi ocup timpul cu "Shogun", şi mărturisesc că e absolut superbă. Sunt la jumătatea celui de-al doilea volum şi mai am încă unul destul de gros, dar merită.
Şi m-am apucat de vizionat şi Sailor Moon, cum altfel decât în japoneză, ca să prind accentul şi cuvintele...
Şi dacă o să am timp liber după ce încep cursurile, chiar dacă o să par o fraieră, şi chiar nu-mi pasă ce cred restul despre mine, o să mi-l petrec ori la sală, în faţa oglinzii dansând, ori cu japoneza în braţe. Dar bineînţels că nu o să ratez petrecerile de început de an :D
Şi ştiu că o să-mi fie greu la început. Şi ştiu că o să dau peste oameni mai puţin drăguţi care vor dori să-mi pună beţe în roate, dar chiar nu-mi pasă. O să fac orice ca să-mi ating scopul, orice. Şi îmi e groază de examene, mai ales pentru că sunt orale şi eu mă exprim mult mai bine în scris. Şi îmi e groază că trebuie să muncesc destul de mult ca să mă menţin la buget, dar ştiu că trebuie pentru că altfel nu am nici o altă şansă. Şi o să mă supere şi faptul că nu vor mai fi concursuri şi nu o să mai iau diplome, chiar dacă nu erau toate de locuri fruntaşe, gen locul 1, dar tot era ceva, mă obişnuisem să particip la cele care mă interesau...
O să fie bine, trebuie să fie bine, şi mă aştept de la mine să fac lucruri mari la facultate:D (ah cât de ego a sunat asta, dar ce să-i fac, aşa-s eu :D). Sper să nu se ia nimeni de mine că sunt mai ciudăţică pentru că nu o să-i placă latura mea întunecată. Şi îmi doresc ca toţi să aibă noroc, cu carul dacă se poate şi să-şi împlinească visurile...
Şi mare atenţie, pentru că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par. Nici chiar eu...

It smells like winter, like Christmas...And I like Christmas because of it's colours, it's smells, it's happiness and it's cocoa:D

Time to hide

2010-09-27T09:50:00.007+03:00

Tocmai am terminat de văzut "Twilight: Eclipse" şi ca să nu spună lumea că am ceva cu franciza Twilight, voi face un rezumat şi un comentariu asupra filmului cât de obiectiv pot.
În primul rând nu am fost prea tare impresionată de el. Atmosfera anostă, plictisitoare a filmului este dată şi de faptul că producătorii au făcut ca aproape tot conţinutul să fie dezvăluit prin trailere. Adică tot ce era mai interesant în film au băgat în trailer: lupta clanului Cullen şi a lupilor cu vampirii noi, lupta lui Edward cu Victoria, cearta dintre Edward şi Jacob pentru Bella, decizia Volturi de a-i lăsa în pace pe vampirii noi, toate astea au fost în trailer şi când am văzut filmul deja nu au mai fost interesante. Apoi, replicile plictisitoare, interminabilele discuţii despre Bella şi despre dragostea ei pentru Edward, toate astea sunt deja prea mult. Discuţiile interminabile dintre Bella şi Edward, despre drama pe care o trăieşte Bella, că nu ştie pe cine să aleagă dintre Edward şi Jacob (e proastă că nu l-a ales pe Jacob, arăta mai bine decât Edward), faptul că îşi doreşte să fie transformată şi Edward nu vrea să o transforme decât dacă îl ia de soţ, toate astea sunt prea mult. Apoi, momentul când Bella vroia să se dezvirgineze şi Edward nu a putut îmi lasă nişte semne de întrebare, pe care Breaking Dawn mi le va lămuri, pentru că din câte am înţeles, Bella va rămâne însărcinată. (?????)Mi-a plăcut totuşi scena din munte, mai pe la finalul filmului, când Bella îngheţa de frig în cort iar Jacob i-a spus lui Edward că: "I'm hotter than you", în sensul că el are pielea caldă, de muritor şi nu îngheţată precum al lui Edward. Apoi a mai fost dicuţia dintre Bella şi tatăl ei despre virginitate şi măsuri de contracepţie :)) care mi-a mai descreţit fruntea şi mi-a mai ridicat colţurile gurii.
Acţiunea filmului a fost interesantă în ultima jumătate de oră, pentru că atunci s-au întâmplat toate chestiile faine. Până atunci a fost o cafea lungă, fără gust. În ultima jumătate de oră a avut loc lupta, lupii şi clanul Cullen contra noilor vampiri, atunci s-a luptat Edward cu Victoria, atunci au venit Volturi, atunci a fost rănit Jacob şi cam atât. Ah, am uitat, trebuia să fiu obiectivă, mi-a plăcut şi când s-au antrenat cei din clanul Cullen cu lupii. Mi-a plăcut modul în care au fost gândiţi lupii, îndeajuns de mari pentru a face faţă unui vampir, însă cu nişte ochi blânzi, absolut superbi. Aşa că ăsta e un mare plus, care însă nu compensează restul punctelor slabe. Mi-a mai plăcut povestea lui Jasper Hale, modul cum a devenit el vampir, mi-a plăcut povestea lui Rosalie, care e absolut superbă cu bucle, ca o păpuşă.
De Bella nu-mi place deloc. Probabil că Kristen Stewart o fi o actriţă bună, însă nu în rolul Bellei. Stângăcia cu care a interpretat-o, a părut destul de falsă în unelele momente, mai ales în cel în care i-a strigat lui Jacob: "Kiss me!". Aceea trebuia să fie o scenă de disperare totală, când bărbatul la care ţii pleacă la luptă, şi nu orice luptă, ci merge să te apere. Aceea trebuia să fie o scenă de o senzualitate absolută. Şi nu a fost.
Apoi, mă disperă la culme, şi când spun mă disperă, mă refer că MĂ DISPERĂ faptul că ăsta e un film cu şi despre vampiri, dar eu nu văd deloc colţi de vampir. În nici o parte a francizei eu nu am văzut bucată de colţ. Mă aşteptam ca în această parte, cum a fost luptă, să îşi arate colţii când încep să fugă spre inamici. Dar n-a fost să fie. Nu ştiu dacă Stephanie Meyer, în cărţile sale a descris vreo scenă în care apar colţii, dar în filme se pare că au uitat complet de aşa ceva. Însă, nu au uitat să facă pielea lui Edward să strălucească la soare, ceea ce e o porcărie, vampirii sunt creaturi ale nopţii şi nu înţeleg cum pot să umble prin soare fără vreun ajutor. Jacob a cam exagerat cu nepurtarea unui tricou, dar eu, personal, nu mă supăr, pentru că arată al naibii de bine :))
Faptul că încalcă nişte principii bine stabilite când vine vorba de vampiri mi se pare o aberaţie. În primul rând pentru faza cu_colţii, că nu-i arată, apoi pentru faptul că după o muşcătură te transformi, păi asta e ca şi cum ar compara transformarea în vampir cu rabia, adică şi rabie iei după ce eşti muşcat, prezintă fenomenul de a fi vampir ca un lucru rău, asociindu-l cu rabia/turbarea. Apoi faptul că sunt imuni la soare fără a se ajuta de ceva, cum este în serialul The Vampire Diaries, unde vampirii poartă un inel de lapis lazuli, fermecat de către o vrăjitoare. Apoi mai este faptul că vampirii din Twilight, mă rog, doar Edward, strălucesc în lumina soarelui, când ei ar trebui să ardă de vii, la fel ca în True Blood. Şi mai era faza că li se schimba culoarea ochilor celor din clanul Cullen. Ca ce chestie? După ce principii?
Actorii au fost bunicei, se vede că mulţi sunt fără o prea mare experienţă. Mi-a plăcut de Jackson Rathbone - Jasper Hale, de Nikki Reed - Rosalie Hale, Taylor Lautner - Jacob Black, Dakota Fanning - Jane, Gil Birmingham - Billy Black, şi cam atât. Ah şi mi-a plăcut şi de indieni, şi de lupi şi de restul. Şi mi-a mai plăcut scena de lângă focul de tabără când tatăl lui Jacob, Billy Black, a povestit despre prima întâlnire a lupilor cu vampirii.
Nu m-a impresionat, şi continuă să mă dezamăgească. Mă aştept ca următoarea parte, Breaking Dawn, să fie mai interesantă, sper să văd şi nişte colţi, mai ales că va fi partea în care Bella e transformată. Însă mă întreb, acum că Victoria nu mai e, Riley nu mai e, cine vor fi personajele negative? Volturi?

Let's GaGa

2010-09-26T19:37:00.002+03:00

Sunt absolut şi în totalitate îndrăgostită de clipul ăsta:

E superbă, naturală, plină de viaţă, încântătoare, exuberantă dar fără să exagereze.

Give me your blood

2010-09-21T20:51:00.004+03:00

Orice vampir ştie că sângele e motorul care te ţine în viaţă. Iar eu, ca un vampir bun ce sunt, respect acest lucru, sângele pentru mine e sfânt, orice picătură irosită trebuie jelită. Aşa că, azi, obligată de anumite circumstanţe, adică pentru că îmi trebuiau pentru universitate, am fost să-mi fac analize de sânge. Iar analizele de sânge se fac doar dacă ţi se recoltează sânge. Şi pentru că orice picătură irosită, în cazul ăsta furată în mod abuziv, trebuie jelită, aşa am făcut şi eu, prezentând un show de zile mari. Pe scurt m-am isterizat. Şi până acum nu m-a văzut nimeni cum mă isterizez, mai ales pentru că sunt un vampir foarte răbdător şi calm. Da' acum sunt bine, m-am hrănit, aşa că nu mai am nici o problemă. Şi, cel mai important, data viitoare nu o să mă mai isterizez :D pentru că tipa de la centrul de recoltare are mână foarte fină. Şi cel mai important lucru: Starve a vampire, give blood!

Şi blogul căruia îi aparţine poza: Vampire's Crib

Oh, am uitat că azi mi-am schimbat coafura, din nou am făcut experimente cu părul, şi poate data viitoare îmi schimb şi culoarea, poate mă fac roşcata, ca Hayley Williams de la Paramore, deşi culoarea ei naturală e un şaten deschis şi poate asta va fi un impediment...Vom vedea...

Începutul

2010-09-16T21:15:00.004+03:00

Pentru că orice are un început, de ce să nu încep şi eu să vorbesc despre acel început? Cum ar fi să poţi să te joci cu mintea oamenilor de parcă ar fi o jucărie de copil? Cum ar fi să îi manipulezi atât de mult încât să-i faci să-şi schimbe ideile de viaţă? Cum ar fi să pătrunzi în visele cuiva şi să-i schimbi părerea despre sine? Cum ar fi să poţi şterge cu buretele ani întregi din viaţă sau să îi poţi înlocui? Cum ar fi să îţi construieşti o lume perfectă? Totul are un început! "Inception". În primul rând, mersi Cristina că m-ai invitat la film. În al doilea rând, o mică recenzie a filmului. "Inception" l-aş clasifica în categoria thriller, acţiune, foarte complex pentru minţile neluminate. Leonardo DiCaprio, Ellen Page (cunoscută din "Juno" sau "X-Men: The Last Stand") Ken Watanabe, Marion Cotillard, Michael Caine şi mulţi alţi actori fenomenali fac parte din distribuţia filmului. Tema abordată mi se pare absolut genială: să furi în vis secretele cele mai bine păzite ale oamenilor. Leonardo DiCaprio mă surprinde tot mai mult pentru că îşi alege foarte bine rolurile şi se pare că se specializează în filmele psihologice. Personajul său este Dom Cobb, un extractor de vise, hotărât să facă orice îi stă în putere să ajungă acasă. Acuzat că şi-a omorât soţia (într-un mod absolut genial), acesta a fost dat în urmărire generală pe întreg mapamondul. Este angajat de către Saito (Ken Watanabe, mai cunoscut din "Cirque du Freak: The Vampire's Assistant" sau "Memoriile unei gheişe"), un magnat japonez, ce vrea mai mult decât orice ca Robert Fischer să destrame imperiul tatălui său. Şi aici intervine Cobb, bineînţeles, după ce dă greş încercând să fure nişte secrete de la Saito. Având promisiunea că Saito, cu un telefon, îi va şterge toate acuzaţiile din dosar, astfel să se poată întoarce la copiii săi, Cobb începe să-şi alcătuiască echipa: un arhitect, un falsificator, un chimist, tipul cu aparatura, extractorul şi Saito, turistul. Ceea ce au ei de făcut este să planteze în subconştientul lui Robert Fischer o idee, un început, lucru greu de îndeplinit, însă nu imposibil, după cum ştie chiar Cobb. Însă Cobb duce o luptă cu el însuşi ce va pune în pericol întreaga misiune. Acţiunea filmului este plină de suspans şi trebuie să fii destul de atent la detalii pentru a înţelege, de fapt, morala filmului, pentru că are o morală care, după părerea mea, se dezvăluie în funcţie de modul de viaţă şi crezul fiecărei persoane. Finalul, la fel ca şi începutul este unul incert, care te face să îi urăşti pe producători că nu ţi l-au arătat.
Tema abordată de film este absolut superbă, dat fiind faptul că ne folosim doar o mică parte din creier, cine ştie ce minuni poate îndeplini mintea umană...Şi e absolut fascinant să ştii că în stadiu de vis ai control asupra întregului univers chiar, şi îl poţi modela cum vrei, pentru că oricând te poţi trezi. Asta în cazul în care te afunzi atât de mult încât nu mai ştii care e realitatea şi care e visul. Însă, până la urmă, visul rămâne, la ora actuală, singurul loc în care te poţi refugia fără să fii deranjat. Sau poate nu?

Hai să nu...

2010-09-02T21:02:00.002+03:00

...mai vorbim despre sistemul medical din România. Azi am fost la oftalmologie pentru că mă supăra ochiul stâng. Şi ghici ce am aflat, pe lângă faptul că am o conjunctivită minoră, de care sunt complet şi total vinovată...Am aflat că eu de fapt nu aveam deloc nevoie de ochelari...Drăguţ, nu? Şi acum trebuie să mă obişnuiesc fără ei şi sunt oarbă..Nu e gravă miopia, da' puteam să nu port ochelari...Băga-mi-aş banii al CEC, că m-am dus la doctor cu renume în oraş, să fiu sigură că mă tratează bine...Na cu ce m-am ales...Şi tipul ăsta era rezident la care m-am dus...Mama dracului, încep să ,ă satur de ţara asta, şi dacă eu încep să mă satur, înseamnă că e grav, prietenii ştiu de ce!!!

Land of a thousand words

2010-08-31T19:59:00.003+03:00

Am ales titlul ăsta pentru că ascult melodia celor de la Scissor Sisters...Anyway...Peninsula şi New Moon, despre asta o să scriu...La Pensinsula am fost doar pentru Phoenix, care au cântat frumos, Nicu Covaci a fost mai răguşit, dar eu îl înţeleg...Adică tutunul şi alcoolul îşi spun acum cuvântul...Da' tot l-aş lua de bărbat dacă aş fi mai mare şi el nu ar avea pe cineva...Adică e atât de sexy cu vesta aia de piele...gosh...Bogdan Bradu nu a mai urlat la fel ca în alte dăţi, a fost mai domol...Şi a părut puţin obosită trupa, nu ştiu de ce... Oricum, eu m-am simţit bine...şi nu numai datorită celor de la Phoenix, ci şi datorită Cristinei :*:*:*:*:*:* mersi că mi-ai făcut onoarea de a veni cu mine la Peninsula :*:*:*:*:*:* şi, şi datorită unui tip, care prima dată mi-a cerut o ţigară (hahahaha mie...) şi dup'aia a ajuns să stea lângă mine şi sa flirteze (?)...de el nu sunt sigură, da' de mine da :)) Şi avea aşa nişte ochi albaştri, de mamă-mamă, Cristina ştie :)) Păcat că era puţin ameţit pe alcool, da' tot mi-a plăcut să-mi ţin mâna în mâna lui :D (nu fac de obicei chestii din astea, da' nu m-am putut abţine :D ) Deci, revenind...Mie mi-a plăcut tot, chiar dacă am fost doar o zi şi a fost prima dată...adică, atmosfera a fost super degajată, n-avea nimeni treabă cu tine, oamenii erau fericiţi, bungee jumping la greu, bere multă...Şi eu n-am auzit deloc de Tricky...toată lumea cânta de Tricky în sus, Tricky în jos, şi de fapt, nici măcar nu are piese bune...aşa că de-aia n-am auzit eu de el...Europe mi s-au părut jalnici, adică, au lăsat pe final "The Final countdown" ca să nu plece lumea mai repede de la concert. La "Carrie" au mai gemut vreo câţiva din public printre care şi eu, da' numai la refren, că doar ăla îl ştiu :)) Şi în rest, nu cred că ştia cineva versurile pieselor... Şi jur, m-au scos din sărite dobitocii care au fluturat steagul Ungariei când a cântat Europe şi Omega...Bine, Omega e din Ungaria, da' la Europe, de ce mama dracului au trebuit să-l fluture??? Şi de ce nu pot lăsa măcar aici conflictul cu secuimea??? Să-i ia dracu de proşti, şi aşa Ardealu' rămâne românesc!!! Sâc!!! În rest, formaţii necunoscute, sau parţial cunoscute, voie bună şi companie plăcută...Şi îmi pare rău că n-am putut sta mai mult...

Aşa, acum partea a doua...

Am văzut, în sfârşit, New moon din saga Twilight. Era şi cazul să mă pun în rând cu lumea, mai trebuie să văd Eclipse şi îs bine. Un cuvânt: scârbos. Scârbos, pentru că, deşi ştiam ce se întâmplă în film, m-a surprins lălăiala acţiunii, a replicilor, a tuturor chestiilor care s-au întâmplat. Adică hai să fim serioşi. Filmul tratează drama Bellei, după ce Edward a plecat ca să-i fie ei bine (eu aş fi plecat pentru că m-aş fi săturat de mutra ei acră). Dramă e chiar prea mult spus... Adică, tipa pică într-o depresie acută pentru un băiat. Bine, e vampir, da' tot acolo eşti... Oh, c'mon frate, cât de lame poate să fie asta? Adică, tipa nu e în stare să se adune şi să meargă mai departe...Şi când, cică, reuşeşte şi dă de iubirea lui Jacob, tre să apară Alice să-i spună că Edward se sinucide pentru că, crede el, Bella e moartă. Da' faza tare nu e aia, ci faptul că, după ce între Bella şi Jacob pare că se înfiripă ceva, moare tipul ăla indian de la poliţie, tatăl Bellei merge la înmormântare, iar Bella şi Jacob rămân acasă la ea şi sună Edward. Jacob ridică receptorul şi îi spune că tatăl Bellei e plecat la o înmormântare. Şi dobitocul de Edward în loc să întrebe cine a murit, el îşi imaginează că Bella e moarta şi decide să se sinucidă. Frate, e lame...e trasă de păr faza... Şi toate astea, pentru că Alice a avut o viziune în care Bella moare înecată, deşi ea a fost salvată de Jacob, şi Edward, deşi ştie că previziunile lui Alice nu sunt mereu adevărate, el decide că Bella e moartă... Gizăs, e o mare porcărie. Apoi Alice vine la Bella şi îi spune ce vrea Edward să facă, asta pleacă în grabă în Volterra ca să-şi salveze amorezul, îl salvează, The End. Ah, am uitat să spun că, crizele de depresie ale Bellei sunt aşa de mari încât îl vede pe Edward tot timpul...Şi din nou, Gizăs, e laaaaaame.... NIci măcar Twilight nu a fost chiar aşa de groaznic, ăla l-am mai digerat cu chiu cu vai, da' ăsta a fost groaznic. Păi, erau momente când îl puneam pe pauză şi mergeam să mă uit pe geam că mă plictiseam, şi asta nu mi se întâmplă de obicei...Da' mi-au plăcut lupii. Asta trebuie să o recunosc. Lupii au fost grozavi!!! Actorii au fost bunicei, nu fenomenali ci aşa, să fie. Sper că în Eclipse, Bella şi-a şters moaca aia acră şi şi-a cumpărat alta mai sociabilă, nici nu-i de mirare că nu prea are prieteni...Ah, şi am râs foarte bine când l-am văzut pe Edward cum strălucea...Fenomenală fază...Să văd şi Eclipse şi gata pentru câtva timp cu Twilight, nu se vor mai auzi aşa multe despre el, thank god!!!

Doamne, ce ochi avea tipul ăla!!!!